Alegerile nu se cîştigă pe internet, dar campania electorală şi mai ales turul II al scrutinului prezidenţial aproape încheiat arată că acest mediu este mai important în România decît i se dă credit.
Practic, pe net sînt vizate două categorii de alegători:
1. tinerii din ţară (între 18 şi 35 – 40 de ani), care se informează preponderent de pe net (presă online, bloguri, twitter, youtube) şi, ca sursă secundară, de la televiziunile de ştiri;
2. românii din străinătate, care se informează complementar de pe net şi de la televizor (prin satelit sau pachete de tipul Digi).
La ambele categorii liderii de opinie au un rol important.
Ambele categorii “dau” votanţi puţini procentual.
Ultima afirmaţie, cred, i-a făcut pe cei din echipele de campanie “să mimeze” campaniile de pe online. Au bifat cam tot ce era de bifat: site, twitter, facebook, youtube; jocuri, filme şi site-uri anti. Le-au bifat, dar nu le-au şi înţeles. În loc de finalitatea la persoana I“am făcut” trebuia să fie cea la persoana a III-a “aduc voturi” – cu alte cuvinte, în loc de realizare trebuia să troneze impactul.
Iar falsitatea a fost simţită imediat de publicul-ţintă, care a văzut că e băgat în seamă dintr-o dată, cu o lună – două înainte de alegeri, şi dintr-un interes clar: cel electoral. A mai văzut apoi că mesajele postate nu le aparţineau de fapt candidaţilor, ci echipelor din spatele lor, drept pentru care au avut credibilitate nesemnificativă şi au devenit prilej de luat la mişto.
Mai mult, echipele n-au exploatat nici măcar potenţialitatea de informare pe care o au aceste canale. Caz specific: twitter. Nici unul din cei doi candidaţi (şi, logic, echipele din spatele lor) nu a înţeles care e scopul twitter-ului în campania electorală.
Pe de o parte, nu l-au folosit ca mijloc de persuasiune. Băsescu a comunicat prea puţin şi lipsit de substanţă, Geoană a dat referinţe către programul său electoral pînă i-a plictisit pe toţi. Ambii au evitat intrarea în dialog, generarea de discuţii şi crearea de micro-comunităţi. N-au convins.
Pe de altă parte, nu l-au folosit nici ca sursă de informare rapidă şi completă. Şi-au anunţat acţiunile cînd şi cînd. Am aflat mai multe despre unde sînt şi ce fac de la @inconstantin, de exemplu.
Prezenţa lor pe twitter a fost degeaba.
Notă: informaţii despre utilizatori:
@tbasescu:
- prima postare: 2 noiembrie 2009
- 14 – following, 2021 – followers, 122 – listed
- 36 de postări pînă azi, la ora 16.30 – notă: ultima postare este de pe la miezul nopţii şi îi vizează pe alegătorii din SUA şi Canada;
- media postărilor: 1/zi;
Conţinutul postărilor:
- în prima postare a dat asigurări că e „chiar el”;
- a anunţat de la început scopul contului: să fie un mijloc de comunicare direct, rapid şi fără bruiaje;
- a avut şase replici către cinci utilizatori şi nici un retweet;
- a anunţat cîteva materiale de pe site şi prezenţa la unele acţiuni, a atacat uşor televiziunile şi l-a ironizat pe Geoană;
- nu şi-a promovat programul electoral pe twitter.
@Mircea_Geoana:
- prima postare: 6 noiembrie 2008
- 807 – following, 848 – followers, 63 – listed
178 de postări pînă astăzi, la ora 16.30 (activitatea mai „susţinută” a început prin octombrie 2009) – notă: ultima postare e de pe la ora 13 şi se referă la fraudare;
- media postărilor: o postare / 2,2 zile
Conţinutul postărilor:
- au predominat linkurile spre site-ul lui: în 85 de posturi – pentru diverse noutăţi sau bucăţi din programul electoral;
- a avut opt replici către şase utilizatori şi nici un retweet.
Va urma:
Un exemplu plăcut: Ministerul Afacerilor Externe
0 Comments on “Alegerile prezidenţiale şi internetul. Băsescu şi Geoană pe Twitter”
Leave a Comment