Ştire de pe citynews.ro:
“O delegatie a holding-ului austriac IPH, condusa managerul de proiect Willi Pichler, i-a prezentat presedintelui Consiliului Judetean (CJ), Alin Tise, un proiect de management al deseurilor care are ca rezultat final producerea de energie electrica si termica, prin folosirea unor tehnologii performante si nepoluante de incinerare a deseurilor.” Tişe va analiza, bla, bla, IPH e o mega-companie, bla, bla.
Toată seara m-am gîndit de unde ştiu numele ăsta. Mi se părea că era ceva “dă naşpa”. Mi-a venit memoria: din scandalul Power Pack. Da, doamnelor şi domnilor, Willi Pichler e nimeni altul decît cel care le-a vîndut “fraierilor” (ca să fiu elegantă şi să nu zic “şpăgarilor”) de la CJ Cluj în 2002 două utilaje second-hand de compactare a gunoiului pe post de noi, pentru 4,3 milioane de euro. Fără licitaţie, fără autorizaţie de mediu, fără să fie adaptate necesităţilor etc. Utilaje care mai mult au stat şi cred că mai pot fi admirate şi acum, alături de cîţiva baloţi, între Cîmpia Turzii şi Turda. A fost prima mea investigaţie (lucrată, trebuie să recunosc, mai mult de Paul), s-au făcut cercetări la PNA şi apoi… s-a aşternut praful pe dosare. Pentru mine, a fost o lecţie grea, care m-a ajutat să înţeleg cum se împarte dreptatea în Românica. S-a spus pe atunci că şpaga a fost de 150.000 de euro, împărţită între doi “cetăţeni”. Ambii s-au retras, între timp, din lumina reflectoarelor, dar n-au ieşit chiar la pensie.
Dom’le, ce mică e lumea… Sînt tare curioasă, lui Willi îi va merge şi a doua oară?
LE: Iaca oamenii s-au sesizat şi au dat înapoi, cel puţin pentru o vreme.
0 Comments on “aceiaşi şmenari, alte vremuri”
Leave a Comment