Post de alegător
Campania electorală se apropie de jumătate, dar la Cluj e la fel de apatică cum era în prima zi. Ceea ce, sincer, n-ar fi fost nici o problemă dacă se vota în continuare pe liste sau dacă se băteau personalităţile între ele. Însă nu e cazul nici de una, nici de alta.
Ieri, un vecin m-a oprit pe scară. „Ştiu că nu mai lucraţi la ziar, da’ oricum. Spuneţi-mi, vă rog, ştiţi ceva de candidaţii ăştia? Că eu nu ştiu cu cine să votez şi eram curios despre ei. Care e mai cumsecade? “. Omul a atins cîteva puncte sensibile.
Începem cu notorietatea. Care, în mod normal, nu se construieşte în campania electorală, ci înainte. Da’ hai să zicem că partidele s-au decis greu, e prima dată cînd nu se merge cu lista înşirată etc. Mă aşteptam ca în ziua 1 de campanie să înceapă nebunia. Bannere pe stîlpi şi peste drum, pliante care să se reverse din căsuţa poştală, invitaţii la întîlniri lipite pe uşa blocului, telefoane, mailuri… feţele ori măcar numele candidaţilor peste tot, de la calendaru’ 2009 până la bricheta fumătorilor şi magazinul de la parter. Să vedem şi noi cine sînt numiţii şi ce vor de la viaţă. De la viaţa în Parlament, fireşte. Să meargă candidatu’ pe stradă şi oamenii să îl arate cu degetul („ăsta e X de la partidul Y şi candidează la Senat”), ba chiar pensionarii povestelnici să-l oprească şi să-l întrebe cum o să le mărească pensiile. Să se certe vecinii de scară cu pliante în mînă care promite mai mult ori pe care-l ştiu mai cumsecade.
Am stat acasă, sperînd că vreun candidat sau măcar echipa lui vor veni să-mi povestească. Să mă convingă că merită să merg să votez de Sf. Andrei, în loc să plec la distracţie cu Andrei, şi, mai mult, să-l votez pe respectivu’. Chiar mi-ar fi plăcut să povestesc cu ei… şi, dacă erau buni, m-ar fi convins să le dau votul.
În loc de asta, nimic. Tot ce am căpătat a fost o scrisoare electorală a unui candidat la Camera Deputaţilor. Ca să mai primesc un pliant a trebuit să ajung în centru, la ceva cort electoral, iar Cru mi-a dat o brichetă ungurească, să nu mai plîng că n-am primit… Mulţu!
Am zis să-mi cunosc candidaţii, totuşi. Şi, ca să nu-i aflu în cabina de vot, am făcut rost de listele de candidaţi. Vă întreb, cîţi alegători au făcut acelaşi lucru? Aici e una dintre bubele principale, ca să zic aşa.
În fine. Deci, mă uit pe liste. Pe Daniel Buda îl ştiu, evident. Că am lucrat 6 ani în presă pe politic, iar el e deputat. Dar vecinul nu-l cunoaşte. Pentru el variantele sînt site-ul de campanie şi scrisoarea din poştă. Ori, dacă e norocos, poate prinde momentul cînd candidatu’ sau măcar o echipă a lui împart materiale prin cartier. Eu nu i-am prins cînd au fost în Zorilor. Şi atunci ce să zică vecinu’, în afară de faptul că face bancuri pe seama numelui?
Şi pe Laura Pop o ştiu, e drept că mai puţin. Vecinu’ zice că a văzut-o pe un banner de la studenţi, cum cobora pe Republicii, şi că e draguţă. A, da. Şi candidează în tandem cu altul cu nume haios… Bolovan. Hihihi, Buda şi Bolovan. Despre candidaţii PSD, cam atît – nema site, nema altceva.
Mai e apoi Horea Dan, cică de la PNL. Mi-l amintesc că a făcut scandalul cu ştampila lui Boc, apoi că s-a tot luat de Buda. A, da. Şi a găsit pisici pe Napoca. Vecinu’ n-a auzit neam de el. Dacă o fi avînd site, nu e pe prima pagină cu rezultatele din Google.
De la UDMR e tot o domnişoara, Bianca Szenczi. Pe ea n-o ştiu nici eu, a apărut după ce am ieşit din presă. Ce să mai zic de vecinu’…. oricum, el n-o votează că e unguroaică.
De la PRM cred că e Vasile Gherman, iar de la PNG Marius Ceclan. Aşa zice pe liste, dar am dubii. Că nici unul n-a dat vreun semn pe lîngă blocul meu că ar candida. Ce să vorbim de online…
La Senat, pe lîngă Bolovan, mai sînt Hărdău, de care ştie şi vecinu’ că a fost ministru’, da’ zice că e cam coleric, Aurel Neţin, fostul secretar de stat (vecinu’ nu ştie nimic de el), Molnos Lajos (vecinu’ idem, plus că nu-l votează că e ungur), Alexandru Dima de la PRM (trebuie să fie fostul şef de la Siguranţa circulaţiei, mă gîndesc, că parcă şi stătea în Zorilor) şi Kovacs Tiberiu de la PNG (n-o fi avocatu’ ăla din baroul paralel?).
În condiţiile astea, io cu cine votez? Că de mers la vot merg din principiu; chiar dacă îmi anulez votul, tot merg. Şi ce să-i zic la vecinu’? Şi ce fac alţii, îşi întreabă diverşi vecini mai umblaţi?
Şi asta se numeşte campanie??????????????
Concluzie: N-au bani de campanie, îi dau pe toţi pe presă sau pur şi simplu nu le pasă. Dacă, însă, făceau cîteva echipe de voluntari (se mai găsesc pe la partide, ştiţi, tinerii ăia înflăcăraţi care mai cred…) cu care să colinde timp de o lună, 8 ore pe zi, colegiul, să meargă din uşă în uşă şi să vorbească simplu şi frumos cu oamenii, nu credeţi că ar fi crescut şi prezenţa la urne, dar şi voturile lor? Zic şi io, nu dau cu paru’!
P.S: 1. Nu am amintit presa, pentru că în Cluj consumul e neglijabil – la mine în bloc, de exemplu, nu se uită nici dracu’ la emisiunile electorale şi citesc numai Cancan, Libertatea şi ProSport.
P.S: 2. Azi am avut drum după Apahida şi abia acolo mi-am dat seama că e, într-adevăr, campanie electorală. Că toţi stîlpii din Apahida erau plini de steaguri electorale. Măcar vezi feţele celor care vor să te reprezinte, să nu mori prost! Nu e destul, dar tot e ceva.
P.S. 3. P.S. Clipul meu favorit, cu visul că şi noi o să ajungem acolo, cîndva:
http://www.youtube.com/watch?v=olpCyDA4kYA
şi continuarea:
http://www.youtube.com/watch?v=5cGvqs-jf_w&feature=related
0 Comments on “Campanie à la Cluj – Totuşi, eu cu cine votez?”
Leave a Comment