E o dispută veche în publicitate, care a părut tranşată în momentul în care premiile s-au împărţit: unele pentru creativitate, altele pentru eficienţă – dovadă că e cam greu să le atingi pe amîndouă în aceeaşi campanie. S-a mutat în ultima vreme, în contextul atîtor alegeri una după alta, spre marketingul politic.
Bloggerii clujeni (Mihnea, Măgră) şi nu numai (Chinezu, Şuţu de două ori) se plîng de platitudinea campaniilor candidaţilor la Primăria Cluj- Napoca, ediţia februarie 2009. Pe bună dreptate: nici unul dintre candidaţi „n-a rupt gura tîrgului” cu o campanie „ieşită din tipare”. Dimpotrivă, conformismul pare a fi elementul comun al strategiilor principalilor candidaţi.
Explicaţia e simplă. Candidaţii au avut la dispoziţie două săptămîni de pre-campanie şi alte două de campanie electorală propriu-zisă, dar şi un scop comun: cîştigarea alegerilor (cu varianta nuanţată de obţinere a cît mai multor voturi). De aceea, au optat pentru soluţii „safe”, considerînd că nu e timp de „joacă” şi „risc”.
Se mizează pe mesaje anoste, dar aducătoare de voturi, şi pe mecanisme girate de ani buni: fluturaşi, panouri, interviuri în presa scrisă, apariţii TV, întîlniri cu electoratul prin pieţe şi la diverse agape. Totul, cu accent pe pensionari şi amărăşteni – cei mai disciplinaţi la vot.
Exemplu tipic: aseară pe TV, trei reclame electorale una după alta: Sorin Apostu s-a întîlnit cu cetăţenii, Marius Nicoară s-a întîlnit cu cetăţenii, Teodor Pop Puşcaş s-a întîlnit cu cetăţenii. Restul nu ştim dacă s-au întîlnit sau nu, că n-au avut buget. Cel puţin de reclamă.
Căror factori li se datorează o asemenea campanie?
1. Jocurile au fost cvasi-făcute de la început – cu efect direct asupra bugetelor de campanie.
2. Perioada scurtă şi cetăţenii sictiriţi din start de atîtea campanii din ultima vreme – nu-i mai prea poţi convinge, votanţii disciplinaţi vor merge la cabine oricum, ceilalţi vor sta acasă orice ai face tu.
În România şi mai ales în Clujul acestei perioade cred că imaginaţia şi creativitatea sînt sortite perioadelor dintre campaniile electorale. Celor patru ani în care politicienii deştepţi îşi clădesc imaginea pas cu pas, bazîndu-se constant pe sfătuitori profesionişti. Cînd îşi permit „nebunii” şi pot verifica „fantezisme”, cînd pot testa reacţii şi pot cu adevărat forma simpatizanţi.
În campanie, cuvîntul de ordine trebuie să fie „eficienţă”. Voturile. Scosul oamenilor din casă, adusul la urne şi convinsul să pună ştampila unde vrei. Din păcate, campaniile de acum au un scor destul de mic la acest indice, în primul rînd din motive organizatorice.
Manualele spun că marea parte a electoratului îşi stabileşte intenţia de vot înainte de începerea campaniei electorale, iar pentru mai mult de cîteva procente în plus obţinute în luna dinaintea alegerilor e nevoie de o campanie strategică, bine gîndită şi aplicată la literă, ca un mecanism perfect uns. Noi n-avem nici aşa ceva, cum să putem pretinde creativitate?
on Feb 6th, 2009 at 3:23 pm
“Scosul oamenilor din casă, adusul la urne şi convinsul să pună ştampila unde vrei”.
asta e o chestie f f f grea. Trebuie Carisma si proiect, nu doar “sfatuitori profesionisti”. In arena joaca omul politic!! Si uite si tu ai nosti clujeni ce scoruri au luat…iar in 15, ce sa zic, va fi absenteism mare.
on Feb 6th, 2009 at 3:31 pm
sînt de acord că asta e cea mai dificilă chestie. şi acolo contează în primul rînd organizarea.
cît despre carismă, sfătuitori, imaginaţie – acestea cred că trebuie folosite constant şi coerent între campanii, pentru creşterea notorietăţii şi a încrederii.
aşa cum spuneam şi în post: eficienţă în campanii, creativitate între.
on Feb 10th, 2009 at 2:52 am
[...] deci deunazi pe un foarte interesant blog o chestie foarte interesanta. Si m-am gandit ca merita mentionata. Suna cam vag, nu [...]