Despre obiceiul inaugurărilor “proaste” sau echipa care nu-şi face treaba

Sep 3rd, 2009

Emil Boc a inaugurat tăiat panglica luna trecută, împreună cu Radu Berceanu, la centura de ocolire a municipiului Gherla. N-am apucat să mă bucur că voi scăpa de trecerile de pietoni din 50 în 50 de metri din Gherla, că am aflat apoi că, după cinci zile, drumul s-a surpat şi a trebuit să fie reînchis circulaţiei.

Elena Udrea a inaugurat tăiat panglica, în urmă cu cîteva zile, la baza de tratament de la Salina Turda. A doua zi, am citit că de fapt „inaugurase” o parte a unui proiect încă nefinalizat. Sala modernă a cărei panglică a tăiat-o ministereasa Turismului se va deschide publicului cel devreme în cursul săptămînii viitoare.

Ce au în comun cele două cazuri (şi nu sînt singurele) pe lîngă apetenţa pentru tăierea de panglici – justificabilă, pînă la urmă, într-o oarecare măsură? Greşeala echipelor de comunicare (căci sînt convinsă că atît premierul, cît şi colega sa de partid de la Turism au în spate cîte o echipă de comunicatori). Care au omis să se informeze complet.

O echipă de comunicare a unei persoane publice, cu atît mai mult a unui politician, trebuie să verifice locurile şi evenimentele unde urmează să se perinde cel în slujba căruia sînt – fie mergînd acolo înainte şi verificînd „terenul” (cum se face, de exemplu, în cazul politicienilor străini de calibru care ajung pe meleaguri mioritice), fie, dacă asta e peste mînă, prin informare de la (orice fel de) colegi de la „faţa locului” (minunata frază a corespondenţilor TV). De la care trebuie „să stoarcă” adevărul, dacă e nevoie. Pentru că palma pe care o primeşte în public, prin presă, cel pe care îl consiliază o primeşte şi echipa. Şi ţine de ea să o evite.

Din păcate, la noi lucrurile merg, de multe ori, cam aşa: telefon de la „centru”: „Săptămîna viitoare vine politicianul x pe la voi prin judeţ. Căutaţi-i ceva de inaugurat / vizitat cu presa / băgat în seamă”. Şi cei din „teritoriu” caută la repezeală. Cu cît mai multe, cu atît mai bine. Că doar calitatea e un concept pentru fraierii care oricum nu merg la vot, nu?