Ce publicitate… ce PR… cea mai bună promovare pentru Grădina Botanică „s-a petrecut” ieri, uşor după-masă, într-o zi altfel posomorâtă. Urcam liniştită pe Republicii, pe partea stîngă, cu gîndul la greşelile de comunicare înfăptuite în conferinţele de presă de la care veneam, cînd, mai sus de intrarea la Grădină, văd ceva pufos mişcîndu-se sacadat pe trotuar, la cîţiva metri în faţa mea. O veveriţă! Cea mai frumoasă văzută pînă acum – spun fără exagerare: ochi rotunzi, corp perfect echilibrat, coadă de toată admiraţia.
Se tot apropia de marginea trotuarului, să traverseze către Grădină, dar maşinile o speriau şi se retrăgea. Şi iar se apropia, iar se retrăgea…
Fac un pas înainte şi… pîşti! Veveriţa face patru (deh, paşii ei sînt mai mici) înapoi, apoi îşi reia dansul solo (să nu vă gîndiţi la vreun dans de tip Băsescu, nu semăna deloc nici cu cel de azi, nici cu ăla de la mare, de mai demult).
Un calcul rece, de situaţii la criză: dacă o las să treacă, la traficul ăla, aproape sigur voi vedea în premieră, în direct şi în exclusivitate filmul de foarte scurt metraj „Moartea veveriţei”. Or, eu nu sînt într-atît de cinefilă. Să mă apropiu de ea nu pot, că nu mă lasă. Atunci ce-i de făcut? Cît timp stau aşa şi mă gîndesc, veveriţa, al cărei interes se pare că îl suscitasem, mă aşteaptă politicoasă pe loc.
Mi-amintesc de lecţiile de tango şi încep: eu un pas mic înainte şi spre marginea trotuarului, ea – trei paşi oblic în spate şi spre gard. Şi tot aşa, pînă descoperă că în spatele ei nu mai e vreun gard, ci drumeagul care duce spre o curte deschisă, cu copaci înalţi şi stufoşi. Mă salută scurt din privire (mi-ar fi plăcut de numa’ să-şi fluture niţel coada, da’ no, a vrut să-mi clarifice că nu e nici căţel, nici pisică) şi … zdup. M-a urmărit apoi dintre crengi pînă am dispărut după curbă. După-masa a devenit dintr-o dată cea mai senină.
Săptămîna viitoare mă duc clar la Grădina Botanică, s-o salut. Poate încercăm şi-un vals.
P.S: Bine-nţeles că, sub farmecul momentului, nu mi-a trecut nici un moment prin cap să scot telefonul din geantă şi s-o fac vedetă. Cred că am fost înţeleaptă cînd m-am lăsat de jurnalism.
0 Comments on “Lecţie de promovare la Grădina Botanică”
Leave a Comment