Am greşit. Am greşit amarnic. Întîi, că mi-am zis că e mai eficient să am un singur provider pentru internet, cablu tv şi telefon cu fax. Apoi, că m-am lăsat orbită de ofertele generoase ale RDS-ului – „4 în 1, ofertă unică pe piaţă şi ieftină”. M-am calicit la cîţiva lei. Am uitat ce m-a învăţat tata: „nu alege nici preţul cel mai mic, nici preţul cel mai mare”. Şi plătesc din plin.
La prima vedere, totul părea ok, mai ales că trăiam într-o lume inundată de plîngeri la adresa UPC-ului. Ne-au instalat toate cele la termenul prevăzut (da, prin nu ştiu ce minune!), aveam canale destule la TV şi viteză brici la internet… ce mai, începusem chiar să-i lăudăm în faţa prietenilor!
Dar mierea s-a terminat, predictibil, repede. Am constatat la scurt timp că nu ne vin facturile în poştă. După o vreme, am sunat. Am aflat că cei de la RSD trăiesc într-o lume fantastică, unde vecinii ar fi tentaţi să-ţi fure factura din poştă şi, bonus, să ţi-o plătească – aşa, că le eşti simpatică şi ei n-au ce face cu banii. De aceea, dacă preferi să-ţi pierzi vremea cu prietenii şi nu la casieriile RSD, trebuie să le zici la telefon celor de la „Relaţii cu clienţii” o gaşcă de date (numai glicemia şi numărul de client al RDS, trecut pe contract, nu mi le-au cerut) ca să-ţi trimită ultima factura prin email, să poţi plăti online. Şi povestea s-a repetat în fiecare lună.
În primăvară am avut o zi de naivitate, cînd mi-am imaginat că trăiesc într-o altă ţară, unde clientul e respectat. Aşa că am făcut o plîngere la OPC. S-a lăsat cu o amendă şi, ca răsplată, timp de cîteva luni mi-au venit facturile în poştă. Reversul medaliei: a început să-mi pice netu’. Cîteva minute azi, o juma’ de oră mîine… Apoi şi cablul TV – cînd era filmu’ mai captivant, jap!, purici pe toate canalele. Săptămîna trecută, minutele au crescut la o zi fără TV. S-or fi gîndit cei de la RDS la sănătatea mea – prea mult televizor strică, doar ştie oricine. Apoi, joi seară mi-a picat netu’.
De atunci a fost aşa: patru telefoane la RDS; vizită de o oră la casierie (da, le-au intrat salariile vecinilor mei) – plătit facturi şi în avans, ca să schimb titularul contractului, aşteptat juma’ de oră la coadă la consultant ca să aflu că nu se poate (mai era un consultant care se juca Solitaire, da’ era de persoane juridice, nu se amesteca cu plebea), cerut în scris conducerii RDS să binevoiască să nu mă mai factureze pentru un contract pe care nu-l mai am de un an, cu fostul provider de net, achiziţionat recent de RDS; discuţii cu „colegul de apartament”, care visează şi el la o lume normală, unde providerii pot fi daţi în judecată pentru „denial of service” – de parcă am trăi în SUA, auzi ce tupeu pe el!
Netul mi-a venit în această după-masă (marţi). Am uitat să precizez: contractul prevede 48 de ore ca termen ferm pentru remedierea defecţiunilor.
on Oct 13th, 2009 at 8:37 pm
Si eu am fost nemultumita de ei, m-au pus sa platesc si cand nu mi-a mers netu. Dar nu prea gasesc alternativa mai buna aici unde stau.
on Oct 13th, 2009 at 8:44 pm
Am citit contractul cu atentie si intentionez sa cer reducerea tarifului lunar pentru perioada fara net, chiar daca asta inseamna inca o vizita la minunata casierie. Oricum, pentru ei e mai putin decit o noua amenda de la OPC.
De altfel, contractul e total dezechilibrat, ca la mai toti providerii de asemenea servicii. Deh, Romanica