Perioadă de premiere. După primul concurs cîştigat ieri, azi a venit timpul pentru prima leapşă. Cei de la Agenţia de Rating Politic gîndesc în perspectivă şi, în toiul haosului pre-electoral, sar cu gîndul la alegerile din 2014, se-ntreabă şi ne-ntreabă cine ar putea fi candidaţii.
Johannis vizează clar funcţia – îl urmăresc de mai mulţi ani şi tot aştept să facă anunţul. Credeam că va fi pentru 2009, mai ales cu Capitala culturală europeană şi cu vîrful de val pe care era înainte de povestea asta cu premierul. Nu s-o fi plictisit omu’ de primărie, n-o fi crezut că s-a copt suficient, n-o fi vrut nevasta să se mute la Miticia – numai ei ştiu. 2014 ar putea fi momentul lui, dacă studiile o să-i indice că românii îşi pot înghiţi din naţionalism şi să treacă de nume.
Şi pe Boc îl vedeam, acum vreun an, candidat cîndva în viitor la preşedinţie (deh, pot zice că-s clujeancă de-acum). Dar evenimentele din ultima vreme mă fac să cred că nu va fi în 2014. În candidatura lui Blaga nu cred. Mihai Răzvan Ungureanu sună promiţător, dacă nu-şi va găsi Băsescu o nouă febleţe jună – pentru că 2014 va fi anul candidatului tînăr al PDL.
Cristian Diaconescu ar putea reprezenta varianta PSD-ului – în ciuda înfrîngerilor, şi-a păstrat imaginea de profesionist. Chiar dacă sună bizar, nu l-aş elimina dintre posibilităţi nici pe Adrian Năstase (reşapat, curăţat şi parfumat). Bine, eu una l-aş prefera pe simplul membru Ioan Rus, dar e prea ardelean pentru restul ţării. Rămîne totuşi o variantă posibilă, chiar dacă nu din partea PSD. La Vanghelie nu vreau să mă gîndesc că e seară şi n-am poftă de coşmaruri şi oricum mi se pare cam hazardată ideea – în orice an. Un drăcuşor îmi şopteşte: ”Mazăre”, dar hai să fim serioşi!
Liberalii ar putea ieşi din nou cu Antonescu, din postura de preşedinte ori de învins onorabil în turul doi din decembrie acesta. Un loc de la trei în jos acuma l-ar cam exclude peste cinci ani. Alt liberal nu se prea întrevede (nu cred în Bogdan Olteanu, nu m-a convins niciodată); în plus, şi ei au aceleaşi probleme de „cadre” cu vizibilitate ca şi celelalte partide. Cine-o vrea Patriciu 
Concluzia: lipsă mare de candidaţi credibili, şarmanţi şi pricepuţi pe la toate partidele. Aştept să văd politicieni „crescuţi” din timp, de la începutul anului viitor, cu o strategie de imagine coerentă, consistentă şi aplicată. Pot visa, doar sînt încă tînără, nu?
on Oct 22nd, 2009 at 11:39 pm
Foarte buna analiza. Sunt de acord cu posibilitatea Nastase sau Cristian Diaconescu — mi-as dori-o pe cea din urma. Si da, visezi nu cred ca vreun partid o sa isi creasca prezidentiabili credibili din cauza structurii partidelor. In lipsa unui sistem de preliminarii in stil American si in lipsa unor parlamentari independenti care sa ajunga pe primele pagini ale ziarelor, ma indoiesc ca si daca s-ar incerca, nu cred ca s-ar reusi. Totusi, le-as recomanda strategiilor exercitiul de a studia cariera politica a lui Barack Obama de dupa 2004. Si daca vor, si prezidentiabiliillor republicani care se incalzesc de pe acum, Mitt Romney, TIm Pawlenty si poate Mike Huckabee. Ei lucreaza sa isi faca infrastructura, prieteni, sa stranga fonduri, sa isi consolideze nume…
on Oct 23rd, 2009 at 12:07 pm
Multumesc.
De acord cu tine si cu o completare: politicienii romani din esaloanele 2 si 3 au mult de lucru la capitolul “branding personal”. Unii nu fac nimic in sensul acesta, altii fac cite ceva dupa ureche, dar pina acum nu am remarcat vreunul la care sa se intrevada o strategie coerenta. Si nici nu vor avea una, cit timp deciziile privind candidaturile sa iau in continuare dupa criterii dimbovitene.