Mi-e silă cum nu mi-a fost vreodată privind viaţa politică. Cînd cu venirea minerilor eram prea mică pentru a înţelege mizeria lumii politice. Dar, de fiecare dată cînd simt vreo urmă de simpatie la adresa lui Ion Iliescu, mă uit la filmul despre Piaţa Universităţii, ca să mă asigur că-mi trece.
Prietenul meu reacţionează visceral cînd aude de Iliescu. Pentru campania asta, i-a ajuns anunţul lui Geoană de la depunerea candidaturii. Pe mine m-a lăsat rece: omul a recunoscut o realitate pe care am acceptat-o cu toţii. Să nu uităm, Iliescu a condus ţara zece ani de zile, după revoluţie, fiind ales de români. Ca atare, n-a fost un factor determinant pentru decizia mea de vot – nici în turul I, nici acum, în turul II.
Dar în seara asta am simţit o silă necunoscută pînă acum – în campanii electorale sau în timpul mandatelor cuiva. Nu credeam să se ajungă aici. Şi sila mea vine din faptul că iniţial am crezut că e adevărat. Şi nu mai înţelegeam nimic. Apoi am ajuns acasă, m-am uitat cu Premiere (soft de montaj)- cadru cu cadru, vectorscop, canale de culori. Şi am văzut că există nişte anomalii. Compresia era prea mare, deci n-am aflat ce fel de anomalii. Dar existau anomalii. Din tot filmul, doar în cele două secunde bombă. Iniţial, nu mi-a venit să cred. Apoi m-am convins şi a venit sila. O silă dublă: odată pentru unde s-a ajuns şi a doua oară pentru că iniţial am crezut. Fără să raţionez, fără să raţionalizez. Visceral. N-a mai contat bagajul de cunoştinţe, n-a mai contat faptul că loviturile sub centură sînt de aşteptat într-o campanie electorală, mai ales una atît de strînsă şi de importantă, unde oamenii votează întîi oameni şi apoi partidele din spatele lor. N-a mai contat nimic.
Şi cîţi dintre cei care au reacţionat ca mine se uită cu Premiere? Sau ascultă specialiştii care disecă filmul?
Mulţi români nici nu vor vedea filmul. Dar vor auzi de pe la alţii că „Băsescu i-a dat un pumn în faţă unui copil”. Şi informaţia asta va conta la vot mai mult decît Iliescu, minerii sau România bunului-simţ. Cartelurile de presă şi-au arătat puterea mai mult ca niciodată.
Iar acesta e numai începutul. Probabil, de ambele părţi.
Azi e o zi tare tristă pentru România. Tare tristă. Emigrarea sună dintr-o dată muuuuult mai serios.
0 Comments on “Băsescu, bătaie, copil. Silă”
Leave a Comment