Două lucruri nu-mi plac la instituţiile de presă centrale în campania asta electorală:
1. că televiziunile de ştiri, principalele ziare centrale şi portaluri de ştiri şi-au asumat rolul de propagandist pentru unul sau altul dintre combatanţi, astfel încît dacă vroiai să ai o idee despre ce s-a întîmplat „cu adevărat” la un anumit eveniment trebuia să-ţi iei informaţia încrucişat şi apoi să încerci să ghiceşti tu „mediana”. „Obiectivitatea” a dispărut cu totul. Televiziunile, ziarele, moderatorii, comentatorii – toţi s-au situat fie de o parte, fie de alta a baricadei, aşa că erai nevoit să-i urmăreşti pe toţi şi apoi să încerci să ghiceşti pe unde o fi mijlocul mai aproape de „adevăr”. Înainte de campanie polarizarea nu era atît de mare şi, în consecinţă, privitorul/cititorul minim avizat avea la dispoziţie informaţii „de calitate” uşor, din cîteva clickuri. Acum, acest demers e atît de greoi, încît tendinţa e să-ţi alegi „cu cine ţii” şi să-i urmăreşti doar pe cei cu care eşti în consonanţă;
2. că nu au avut onestitatea să fie partizane pe faţă, cu asumare oficială şi explicarea motivelor – pe model american. Aş fi respectat o asemenea transparenţă, care reprezintă, în fond, dovada respectului faţă de public.
Off topic:
Semnalez o premieră în presa românească, de predat studenţilor la jurnalism: Academia Caţavencu a ieşit ieri cu două numere în paralel: Caţavencu roşu- pentru susţinătorii lui Mircea Geoană şi care „se întîmplă” după ce Geoană a cîştigat alegerile – şi Caţavencu portocaliu – pentru susţinătorii lui Traian Băsescu şi care „se întîmplă” după ce Băsescu a cîştigat alegerile. Două ziare în oglindă, cu conţinut total diferit. Cele două ziare pot fi cumpărate separat sau împreună, după cum vrea fiecare.
0 Comments on “Presa în campania electorală. Obiectivitate, partizanat, respect”
Leave a Comment