Un prieten m-a întrebat ieri de ce a vorbit Mihaela Geoană despre „flacăra violet” şi i-am spus părerea mea: „americanii”.
Să rememorăm niţel. Subiectul a fost deschis de Viorel Hrebenciuc, care a menționat așa, într-o doară, că Geoană a pierdut dezbaterea cu Băsescu pentru că s-a ţinut într-o zi de joi (ca amănunt interesant, Hrebe spune mai încolo că taman el a ales joia în faţa miercurii ); or, “se ştie”, joia după-amiaza este puternică “flacăra violet”. Detalii de exemplu aici. Era pe 15 decembrie şi omul nu vroia să insiste, dar şi-a lăsat o portiţă: “putem discuta într-o emisiune separată”.
Lumea s-a distrat un pic, dar altele erau la ordinea zilei: guvernul, bugetul, FMI, sărbătorile. Cine vroia să rîdă de Geoană n-avea decît să se uite la filmuleţul cu ţopăială şi cu “Mihaela, dragostea mea”.
O lună mai tîrziu, subiectul revine pe buzele fostei viitoare prime-doamne. Colac peste pupăză, liberalul susţinut şi de PSD Radu Stroe dă dovadă de un simţ dezvoltat al ironiei şi apare duminică seara, la închiderea urnelor pentru alegerile din Colegiul 1 Bucureşti (pe care le-a cîştigat), îmbrăcat în… violet. Perdantul Honorius Prigoană a ratat “mişto-ul”, deşi tatăl Silviu, un om hîtru, îi sugerase acelaşi lucru.
Bun. De la spusele lui Hrebe au trecut sărbătorile, avem guvern, bugetul e adoptat, treaba cu FMI pare “oablă”, în PSD e fierbere tot mai mare. Declaraţiile Mihaelei se constituie într-o minge la fileu pentru alde Iliescu, Năstase, Dâncu, iar subiectul ajunge pe AP şi de-aici devine banc internaţional, fiind preluat, printre alţii, de Washington Post, New York Times şi Forbes.
De ce-a scos povestea Hrebenciuc e suficient de clar. Dar de ce-a readus-o pe tapet Mihaela? Cred că e vorba de codiţa consultanţilor americani, pentru că (şi aici urmează o serie de stereotipuri, pentru uşurarea mesajului):
- un consultant român n-avea cum să găsească beneficii de imagine pentru Geoană din povestea asta şi, în plus, la noi simţul ridicolului este destul de important (nu cred că românii l-au învăţat pe Geoană să ţopăie a victorie);
- un consultant străin poate pleca de la premisa “românii sînt un popor de creduli – în Dumnezeu şi în ghicitoare în egală măsură”, fără să înţeleagă că acelaşi popor nu va respecta / nu va accepta să-l conducă unul care scoate la lumină paranormalul;
- americanii valorizează forma în dauna conţinutului mai mult decît noi şi şi ştiu să-şi vîndă excelent ideile, împachetate ca la carte (din nou, exemplul cu ţopăitul); de aceea, o prezentare bună a americanilor i-ar fi putut convinge pe soţii Geoană, care sînt adepţii acestei şcoli, că povestea violetă poate constitui un element rezonabil de justificare a eşecului (să nu uităm că, de la alegeri încoace, aceasta a fost strategia candidatului perdant: să justifice eşecul prin elemente independente de el).
Continuarea, previzibilă din partea lui Mircea Geoană, a venit azi. După ce a fost evident că povestea violetă s-a întors împotriva lui, a dat-o şi el după cireş: „Nu cred în aceste chestiuni (…) S-au denaturat spusele mele”, a declarat în urmă cu cîteva minute, la ieşirea din sediu PSD.
Concluzia: cei care nu l-au votat pe Mircea Geoană se simt, de cîteva zile, mai bine. N-avem schimbare la vîrf, da’ măcar nu ne aşteaptă cinci ani de umilinţe externe.
L. E. Oricum, băftocul lui Aliodor Manolea! De cît PR are parte zilele astea nu putea cumpăra cu nici o sumă. Şi primele rezultate se văd: cărţile lui îşi epuizează tirajele.
on Jan 19th, 2010 at 3:44 pm
interesanta analiza
on Jan 19th, 2010 at 4:14 pm
mulţumesc. mi-ar plăcea să aflu şi punctul dvs. de vedere