Presa scrisă a scos miercuri seară subiectul (EVZ şi Citynews), care a crescut ca bulgărele de zăpadă rostogolit toată ziua de joi de televiziuni şi alte instituţii de presă. Datele acumulate pînă acum (în principal încă din Adevărul şi de pe Mediafax, care au adăugat noi nume la cele prezentate iniţial) sînt cam astea: în dosarele întocmite de DIICOT pentru un proces de trafic de persoane care se judecă apar declaraţii ale martorilor potrivit cărora deputaţii PD-L Petru Călian şi Adrian Gurzău; consilierul judeţean PNL Mihai Szeplekan; şeful Poştei Cluj, Ovidiu Călin; fostul consilier local PD-L Mircea Petric; comisarul-şef Zaharia Ciorbă, adjunct al şefului Poliţiei Cluj-Napoca; Decebal Cotoc, proprietar de firmă de publicitate din Cluj-Napoca; cîntăreţul Tudor Chirilă; fotbalistul Tibi Bălan; luptătorul de K1 Ionuţ Iftimoaie; patroni şi ziarişti de la Gazeta de Cluj – nominalizaţi: Ioan Oţel, Liviu Man, Adi Avarvarei, Aurel Mureşan; patronul unui club, Mircea Buteanu au frecventat un bordel din Cluj-Napoca şi cei mai mulţi dintre ei ar fi întreţinut şi relaţii sexuale, cu sau fără cost, cu fetele de acolo (unele minore).
Las deoparte faptul că poliţistul era pe atunci (conform materialelor amintite) şeful secţiei pe raza căreia funcţiona bordelul, că povestea e veche de cinci ani şi a ieşit la lumină abia acum, că nici unul dintre cei amintiţi nu recunoaşte că el personal ar fi mers la curve (plătite). Vă prezint cazul lui Petru Călian (de altfel, cel mai mediatizat dintre cei din lista de mai sus), strict din perspectiva comunicării de criză.
Materialele amintesc mai multe declaraţii potrivit cărora Călian ar fi făcut sex pe bani; ba, mai mult, cu complicitatea lui Szeplekan, ar fi dus curve în camera de hotel unde era cazat ca deputat, din bani publici. Care a fost reacţia lui faţă de acest scandal?
1. Iniţial, în declaraţiile date DIICOT a spus că „în calitate de demnitar” făcea „un studiu de impact pentur o iniţiativă legislativă care să reglementeze fenomenul prostituţiei” şi că pentru acesta ar fi avut (doar) discuţii cu o prostituată.
2. Contactat „la cald” (miercuri seara) de EVZ, a negat tot şi a dat vina pe cineva care îi vrea răul: „Sînt răutăţi. Aşa se poate spune despre oricine orice. Nu am fost niciodată cu aceste fete în camerele de hotel sau în delegaţii la partid, în compania unor astfel de persoane. Am dat declaraţii în care am spus că am avut un astfel de proiect de iniţiativă legislativă, dar a fost doar un proiect. Este o mare răutate a cuiva şi ştiu ce anume se întâmplă.” Pentru Citynews a indicat mai clar posibilii „vinovaţi”: „Se pare că totul mi se trage de la declaraţiile făcute de mine în ultima vreme la adresa magistraţilor şi la adresa salariilor nesimţite ale acestora”.
3. În prima parte a zilei de joi nu a fost de găsit pentru declaraţii.
4. A revenit joi după prînz, cu precizări pentru Mediafax: „Eu nu circul decît cu avionul la Bucureşti, nu cu maşina, şi nu am dus anumite fete la hotel. Nici măcar nu le cunosc”. A mai spus că îi va acţiona în instanţă pe cei care scriu neadevăruri despre el.
5. Joi după-masa, puţin înainte de ora 17.00, a ajuns şi comunicatul de presă al lui Călian. Începea cu o precizare: „Calitatea mea în dosarul aflat pe rol la Tribunalul Cluj, este (sic!) de martor, alături de circa alte 100 de persoane”. Urmau cîteva detalii spaţial – temporale (nu o cunoaşte pe femeia pusă sub acuzare, a fost o dată în local fără să ştie ce era acolo). Spunea apoi că nu a fost în local pentru studiul de impact („aşa cum s-a scris în mod eronat în presă”), că în acea perioadă a discutat cu diverşi despre un viitor proiect ce vizează regimul juridic al contravenţiilor. „Nu am solicitat niciunei persoane din acel local să mă însoţească în anumite localităţi sau să întreţină relaţii sexuale cu mine”. În fine, acuza că materialele au fost calomnioase şi anunţa că va da în judecată atît autorii, cît şi cele două publicaţii (EVZ şi Citynews).
Cum cred că a greşit Petru Călian în comunicare?
a. declaraţia dată la DIICOT este rizibilă, dar nu comentez conţinutul – este totuşi o declaraţie dată sub semnătură în faţa procurorilor.
b. prima sa reacţie a fost de negare, punînd totul pe seama unora (magistraţii?) care îi vor răul. Negare, în condiţiile în care la dosar sînt mai multe declaraţii despre activităţi sexuale, inclusiv tranşante: „am întreţinut relaţii sexuale cu Petru Călian”. De asemenea, potrivit Citynews, „peste 50 de martori şi părţi vătămate l-au identificat pe Călian pe planşele fotografice de recunoaştere”. Reacţia recomandată ar fi fost „Nu comentez, a trecut mult timp de atunci, nu-mi amintesc exact şi nu aş dori să dau informaţii greşite”, după care trebuia să se întîlnească cu consultantul în comunicare şi să stabilească un punct de vedere coerent, pe care să-l susţină a doua zi, în caz că subiectul ia amploare (cum s-a şi întîmplat).
c. în prima parte a zilei nu a dat alte declaraţii, astfel încît presa care a preluat subiectul (inclusiv televiziuni) a folosit declaraţiile de la a şi b – luînd în derîdere explicaţia dată în faţa procurorilor.
d. declaraţia suplimentară pentru Mediafax, apărută mai tîrziu, nu aduce elemente în susţinerea sa: precizarea că circulă doar cu avionul la Bucureşti poate fi contrapusă cu informaţia că drumul împreună cu fetele a fost la Baia Mare, iar în cea că nu a dus „anumite fete” (pe care nici măcar nu le cunoaşte!) la hotel se contrazice singură. Apare primul element de atac: ameninţarea cu judecata a celor care scriu „neadevăruri” despre el.
e. comunicatul de presă începe cu o precizare irelevantă (nimeni nu i-a contestat calitatea de martor în dosar, nimeni nu l-a învinuit de trafic de persoane sau alte lucruri, vorbim doar de un scandal sexual, nu de o faptă penală – în ceea ce îl priveşte). Neagă în continuare toate acuzaţiile, învinuieşte în mod gratuit presa (jurnaliştii citaseră chiar din declaraţia lui la DIICOT chestiunea cu „studiul de impact” pe seama căruia s-a făcut atîta mişto în special pe la televiziuni). Ameninţă jurnaliştii cu judecata, deşi ei, în mare parte, au prezentat acte oficiale. (Pe lîngă subiect: cît am lucrat în presă am primit ameninţări cu judecata doar cînd cei în cauză se simţeau „încolţiţi” şi nu aveau argumente să contrazică informaţiile prezentate. De altfel, nici unul n-a trecut mai departe de ameninţări.)
Ce făceam eu în locul lui (sau dacă îl consiliam)?
Varianta mea porneşte de la premisa că joi dimineaţa, la prima oră, Călian trebuia să aibă pregătit scenariul de replică, pe care să-l prezinte în primul rînd celor două publicaţii care scriseseră. Trebuia mai apoi să fie disponibil şi pentru ceilalţi jurnalişti, cărora să le dea aceleaşi răspunsuri şi, odată ce subiectul lua amploare, să emită şi un comunicat de presă (tot cu aceleaşi informaţii – consecvenţa în declaraţii este foarte importantă în asemenea situaţii). Nu-ţi poţi permite să fii inaccesibil presei cînd eşti în mijlocul unui scandal sexual serios (vorbim aici de declaraţii la DIICOT şi tot tacîmul, nu de o acuză a vreunei starlete printr-o revistă de scandal). De ce să nu dea comunicatul de presă încă de dimineaţă? Pentru că atunci nu era sigur că subiectul va fi dezvoltat atît de mult şi, dînd un comunicat prea repede, risca să atragă chiar el atenţia asupra poveştii.
Putea să recunoască că a frecventat clubul în cauză, alături de prieteni (strategia cu negatul cred că este necîştigătoare în această situaţie, în care e „unul singur împotriva mulţimii” şi nici nu vine cu un argument viabil de ce ar face ceilalţi un complot împotriva lui). Că a greşit şi că acesta nu este un comportament adecvat unui ales. Că a fost o scăpare, o perioadă mai grea pentru el. Putea să le ceară scuze soţiei şi familiei, precum şi celor care l-au votat. Dacă era posibil, să apară la televizor alături de soţie sau alături de comunicatul lui să fie şi unul de susţinere semnat de ea. Opţional, el să intervină telefonic la talk-show-urile de analiza politică ce au disecat subiectul, iar ea la cele mondene – cu acelaşi discurs stabilit de la început. Într-o lume ideală, el să-şi dea demisia. Mai aproape de noi, să le spună alegătorilor că speră ca această „nebunie” a lui să nu şteargă cu buretele tot ce a făcut pentru comunitate în atîţia ani de activitate politică. Şi că dacă totuşi nu îl vor putea ierta creştineşte îl pot pedepsi la alegerile următoare. Un comunicat scris „la sentiment” de la început pînă la sfîrşit – pentru că astea „prind” la români.
Să stea apoi cîteva luni mai „la cutie”. Să-l vadă alegătorii cum merge în fiecare duminică la slujbă cu soţia şi familia, să ia o pauză de pe „sticlă” şi să pregătească în linişte cîteva iniţiative legislative de impact pentru locuitorii colegiului său. Cu care să iasă în forţă în toamnă, lăsînd trecutul să fie trecut. Că doar românii uită repede.
on Mar 12th, 2010 at 7:26 am
Cred ca strategia ta inca mai poate fi aplicata macar pentru limitarea pagubelor aduse imaginii publice a celui in cauza. Recursul la “intelegere” din partea alegatorilor sai ar trebui sa mearga mina in mina cu retusarea acestei imagini care sa il prezinta mai “moale”, fire poetica si gregara, un om al pasiunii mai degraba decat al ratiunii.
Probabil s-ar putea re-capitaliza pe “studiul de impact” transformandu-l intr-o gluma, accentuand partea comica a situatiei si folosind autoironizarea. Repozitionarea generala s-ar putea face de pe “vicii pe banii oamenilor” pe “vicii ca toti oamenii”.
Se poate gandi o strategie diferita in care sa incerce sa se transforme in victima si sa infiereze fenomenul endemic al prostutitiei si al traficului de persoane in Romania, implicarea politistilor corupti ca proxenti, existenta unei retele care i-a corupt si pe cei mai seriosi oameni (de ex. parlamentarii), lipsa de valori si de morala la toate nivelele.
Dar atunci ar trebui sa declare foarte tare ca se transforma in cel mai infocat luptator impotriva acestor fenomene, sa isi concentreze intreaga activitate si intregul discurs pe aceasta chestie si sa incerce sa mobilizeze si pe altii. Campania lui ar fi de genul: “Uite ce am patit eu, voi lupta sa nu se intample si altora…”
on Mar 12th, 2010 at 12:39 pm
Radu: cred că scuzele cerute alegătorilor ar avea cel mai mare efect, pentru că prea rar îşi cer politicienii scuze celor care i-au ales.
sînt de acord cu autoironizarea în ceea ce priveşte “studiul de impact”, deşi nu mi-l prea pot imagina pe Petru Călian recurgînd la ceva de atîta fineţe.
nu sînt de acord cu autovictimizarea în cazul lui – nu cred că ar avea credibilitate. înfierarea prostituţiei e un subiect la îndemînă în România – din păcate nici un partid nu îşi asumă legalizarea acestui fenomen.
într-adevăr, adevăratul subiect de aici nu este cazul Călian (eu l-am luat ca exemplu în comunicare), ci faptul că şeful secţiei pe raza căreia se afla bordelul îl frecventa ca client, iar poliţiştii de acolo n-au făcut niciodată vreun control – în condiţiile în care prostituţia este, totuşi, ilegală în România.
on Mar 12th, 2010 at 3:31 pm
Sa-si dea demisia? pentru atata lucru?
E consiliera de imagine sau sfat duhovnicesc? 
As fi incercat sa tabloidizez stirea lansand-o intr-un mediu controlat.
As fi pus accentul pe snoava cu “studiu de impact” pentru a evita eventualele curvasereli, “mediu nepotrivit” si parteneri suspecti.
As fi iesit cat mai rational pe la t-showuri demonstrand ca sunt persoana onorabila care “editeaza fraze intregi” si are o serie de initiative bune.
M-as fi propus ca victima a presei tabloide si a magistratilor frustati.
As revenit pe studiu de impact si as fi rupt legatura dintre studiu de impact si “denigrea” de la Diicot.
As fi stat discret o perioada.
Anyway sigur n-as fi scos in fata sotie/copii (pt ca asta duce in tabloid si in interes afectiv), sigur n-as fi iesit necontrolat (biserica, intruniri publice etc) pt ca as da senzatia de penitenta.
A… si mai e ceva: nu-i doar un scandal sexual, ci e beneficiu in “atributii de servici” de pe urma unei activitati ilegale.
Izul de penal risca sa fie mare daca s-ar fi insistat pe: “foloase necuvenite”, “in timpul delegatiei”, legaturi cu traficul de fiinte umane, client al unei case de prostitutie etc.
In concluzie … ma tem ca nu accesul la “stiinta comunicarii” e principala carenta a domunului cu pricina.
on Mar 12th, 2010 at 11:20 pm
Parvan: interesant scenariul dvs.
). Clar ca, daca as fi un PNL-ist sau PSD-ist de Cluj mi-as structura discursurile din perioada urmatoare in asa fel incit oamenii sa retina asocierea Calian – prostitutie – puscarie.
in varianta mea am plecat de la citeva premise legate de persoana lui Petru Calian, pe care il cunosc intr-o oarecare masura.
Nu cred ca ar fi acceptat ca stirea sa plece de la el, in ciuda argumentelor consilierului. E o caracteristica a multor politicieni, cel putin din provincie: nu accepta un scenariu negativ, in ciuda iminentei sale, pina cind nu-l vad ajuns in presa si, prin urmare, refuza “sa dea” ei “pe surse” inainte, chiar daca asta ar amorsa potentialul scandal. E, poate, o specificitate a “provincialismului”.
Apoi, nu este credibil ca victima – cel putin la nivelul Clujului. Mie mi s-a parut ca penitenta s-ar potrivi mai bine felului in care e perceput de alegatorii lui.
In ceea ce priveste caracterul legal, intr-adevar, si mie mi se pare interesant faptul ca dusmanii sai politici nu au speculat izul de penal, asa cum si implicarea politistului pare “trecuta cu vederea”… poate politicienii opozitiei se misca mai greu (deh, sintem ardeleni