Comments on: Scandal sexual, politică şi comunicare de criză

By: Raluca

Raluca — Fri, 12 Mar 2010 21:20:53 +0000

Parvan: interesant scenariul dvs.
in varianta mea am plecat de la citeva premise legate de persoana lui Petru Calian, pe care il cunosc intr-o oarecare masura.
Nu cred ca ar fi acceptat ca stirea sa plece de la el, in ciuda argumentelor consilierului. E o caracteristica a multor politicieni, cel putin din provincie: nu accepta un scenariu negativ, in ciuda iminentei sale, pina cind nu-l vad ajuns in presa si, prin urmare, refuza “sa dea” ei “pe surse” inainte, chiar daca asta ar amorsa potentialul scandal. E, poate, o specificitate a “provincialismului”.
Apoi, nu este credibil ca victima – cel putin la nivelul Clujului. Mie mi s-a parut ca penitenta s-ar potrivi mai bine felului in care e perceput de alegatorii lui.
In ceea ce priveste caracterul legal, intr-adevar, si mie mi se pare interesant faptul ca dusmanii sai politici nu au speculat izul de penal, asa cum si implicarea politistului pare “trecuta cu vederea”… poate politicienii opozitiei se misca mai greu (deh, sintem ardeleni ). Clar ca, daca as fi un PNL-ist sau PSD-ist de Cluj mi-as structura discursurile din perioada urmatoare in asa fel incit oamenii sa retina asocierea Calian – prostitutie – puscarie.

By: parvan

parvan — Fri, 12 Mar 2010 13:31:21 +0000

Sa-si dea demisia? pentru atata lucru? E consiliera de imagine sau sfat duhovnicesc?

As fi incercat sa tabloidizez stirea lansand-o intr-un mediu controlat.
As fi pus accentul pe snoava cu “studiu de impact” pentru a evita eventualele curvasereli, “mediu nepotrivit” si parteneri suspecti.

As fi iesit cat mai rational pe la t-showuri demonstrand ca sunt persoana onorabila care “editeaza fraze intregi” si are o serie de initiative bune.

M-as fi propus ca victima a presei tabloide si a magistratilor frustati.

As revenit pe studiu de impact si as fi rupt legatura dintre studiu de impact si “denigrea” de la Diicot.

As fi stat discret o perioada.

Anyway sigur n-as fi scos in fata sotie/copii (pt ca asta duce in tabloid si in interes afectiv), sigur n-as fi iesit necontrolat (biserica, intruniri publice etc) pt ca as da senzatia de penitenta.

A… si mai e ceva: nu-i doar un scandal sexual, ci e beneficiu in “atributii de servici” de pe urma unei activitati ilegale.
Izul de penal risca sa fie mare daca s-ar fi insistat pe: “foloase necuvenite”, “in timpul delegatiei”, legaturi cu traficul de fiinte umane, client al unei case de prostitutie etc.

In concluzie … ma tem ca nu accesul la “stiinta comunicarii” e principala carenta a domunului cu pricina.

By: Raluca

Raluca — Fri, 12 Mar 2010 10:39:12 +0000

Radu: cred că scuzele cerute alegătorilor ar avea cel mai mare efect, pentru că prea rar îşi cer politicienii scuze celor care i-au ales.
sînt de acord cu autoironizarea în ceea ce priveşte “studiul de impact”, deşi nu mi-l prea pot imagina pe Petru Călian recurgînd la ceva de atîta fineţe.
nu sînt de acord cu autovictimizarea în cazul lui – nu cred că ar avea credibilitate. înfierarea prostituţiei e un subiect la îndemînă în România – din păcate nici un partid nu îşi asumă legalizarea acestui fenomen.
într-adevăr, adevăratul subiect de aici nu este cazul Călian (eu l-am luat ca exemplu în comunicare), ci faptul că şeful secţiei pe raza căreia se afla bordelul îl frecventa ca client, iar poliţiştii de acolo n-au făcut niciodată vreun control – în condiţiile în care prostituţia este, totuşi, ilegală în România.

By: radu

radu — Fri, 12 Mar 2010 05:26:35 +0000

Cred ca strategia ta inca mai poate fi aplicata macar pentru limitarea pagubelor aduse imaginii publice a celui in cauza. Recursul la “intelegere” din partea alegatorilor sai ar trebui sa mearga mina in mina cu retusarea acestei imagini care sa il prezinta mai “moale”, fire poetica si gregara, un om al pasiunii mai degraba decat al ratiunii.

Probabil s-ar putea re-capitaliza pe “studiul de impact” transformandu-l intr-o gluma, accentuand partea comica a situatiei si folosind autoironizarea. Repozitionarea generala s-ar putea face de pe “vicii pe banii oamenilor” pe “vicii ca toti oamenii”.

Se poate gandi o strategie diferita in care sa incerce sa se transforme in victima si sa infiereze fenomenul endemic al prostutitiei si al traficului de persoane in Romania, implicarea politistilor corupti ca proxenti, existenta unei retele care i-a corupt si pe cei mai seriosi oameni (de ex. parlamentarii), lipsa de valori si de morala la toate nivelele.

Dar atunci ar trebui sa declare foarte tare ca se transforma in cel mai infocat luptator impotriva acestor fenomene, sa isi concentreze intreaga activitate si intregul discurs pe aceasta chestie si sa incerce sa mobilizeze si pe altii. Campania lui ar fi de genul: “Uite ce am patit eu, voi lupta sa nu se intample si altora…”