“Clujul are suflet” (proiectul Băncii Transilvania) este, cred, cel mai mare proiect de CSR de la Cluj – în orice caz, e proiectul meu preferat. A început în 2007 cu un imens buzz şi o strategie excelentă de comunicare, axată pe emoţional, dar apoi a intrat într-un con de umbră – pe partea comunicaţională, fiindcă proiectul şi-a văzut de drum. Azi, la prima conferinţă de presă la care am fost invitată ca blogger (:)) am aflat că 651 de tineri clujeni (14 – 20 de ani) au ajuns pe la centrul de zi “Clujul are suflet”, iar 500 dintre aceştia au beneficiat, într-un fel sau altul, de serviciile centrului.
Lansarea
Proiectul a fost gîndit pe două componente: a. o campanie de informare şi implicare a comunităţii, prin strîngerea de semnături, împărţirea de brăţări şi chiar un concert gratuit cu Direcţia 5 şi b. deschiderea unui centru de zi pentru adolescenţii cu probleme şi care vin din medii defavorizate.
a. Campania de promovare
A fost una dintre cele mai bune (şi spun aşa numai fiindcă nu-mi place să folosesc “cea mai”) pe care le-am văzut în ultimii ani, reuşind să comunice direct, eficient şi cu rezultate. Fluturaşi, baloane, outdoor, brăţări, tricouri, echipe de voluntari strîngînd semnături pe stradă – toate prezentînd proiectul “Clujul are suflet”, respectiv realizarea centrului, şi motivarea acţiunii. Şi a implicat comunitatea în mod direct: clujenii cărora li se părea o idee bună erau invitaţi să semneze pentru susţinere. Atît. Fără vreo implicare financiară, fără folosirea datelor personale, fără alte mişmaşuri. Ideea iniţiatorilor, expusă public şi transparent, era să meargă la companiile clujene cu semnăturile strînse, pentru a le convinge să participe financiar la proiectul care se bucură de o susţinere populară atît de mare.
A avut o singură greşeală (din punctul meu de vedere): anunţarea unor obiective prea ambiţioase: 100 de mii de semnături strînse într-o lună, un milion de euro colectaţi de la companiile clujene în 2007, o mie de adolescenţi sprijiniţi pînă la sfîrşitul lui 2008. Semnăturile s-au strîns (zice BT), însă momentul semnăturii 100.000 nu a fost marcat public, iar site-ul proiectului vorbeşte doar de momentele 16.272 (la o săptămînă de la lansare), 60.000, 70.000, aproape 75.000 (de pe site). Banii au rămas cei de la Banca Transilvania – inclusiv prin contribuţii individuale ale bancherilor de aici (cel puţin nu s-a anunţat public susţinerea din partea altei companii) – 250.000 de euro iniţial, 150.000 de euro anual pentru funcţionarea centrului. Şi numărul adolescenţilor sprijiniţi e mai mic decît obiectivul anunţat: 651 în cei doi ani de la deschiderea centrului. Unul dintre principiile comunicării zice să anunţi la obiective valori minime de care eşti aproape sigur că le vei atinge – dacă apoi le depăşeşti, cu atît mai bine, te poţi lăuda că ai făcut şi mai mult.
b. Proiectul
Buzz-ul s-a cam stins odată cu inaugurarea centrului, administrat în colaborare cu Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie (FRCCF) – un ONG care-mi place mult – la un an de la demararea întregii acţiuni. Cînd şi cînd mai era cîte o ştire prin presă, am înţeles că ar fi ceva urne şi fluturaşi la sediile băncii (dar eu nu le-am reţinut, deşi am fost pe la cîteva sedii), în toamnă a fost o campanie prin care BT dădea 1 leu către proiect pentru fiecare plată cu cardul a clienţilor şi cam atît. Unii dintre semnatari (cei care nu urmăresc presa, de exemplu) au rămas cu frustrarea de a nu şti ce s-a întîmplat după campania de strîngere de semnături. E adevărat, între timp am intrat şi în criză, iar scopul proiectului e să-i ajute pe tineri, nu să se laude, dar totuşi… Componenta comunicaţională îşi are rostul ei.
M-am bucurat să aud azi rezultatele la doi ani de la deschiderea centrului şi să văd că acolo chiar se face treabă, drept pentru care vă spun şi vouă:
- 651 de tineri au trecut pragul centrului
- la 500 dintre ei s-au stabilit obiective de atins şi ei au devenit “clienţi” ai centrului
- din 140 de adolescenţi cu risc de eşec şcolar, 123 au rămas la şcoală
- 200 au fost îndrumaţi profesional, iar 23 chiar au schimbat şcoala, pentru că nu li se potrivea
- 37 de tineri au fost meditaţi, iar 26 dintre ei au luat bac-ul; 21 au intrat la facultate
- 64 au absolvit o formă de calificare profesională; 40 un liceu de specializare; 40 cursuri de 6 luni, din care 15 lucrează în domeniul respectiv
- 90 au avut locuri de muncă, unii doar peste vară, iar 30 pe termen mai lung – 20 încă lucrează
Mai multe informaţii puteţi afla de pe site: www.clujularesuflet.ro.
Banca Transilvania e de admirat pentru proiect şi mai ales pentru că nu l-a “redus” în timpul crizei, deşi a fost un efort suplimentar. Le doresc să-l continue cît mai mult, poate chiar să-l extindă, şi sper să se îmbunătăţească şi comunicarea (deh, deformaţie profesională 
). Pe online, de exemplu, pot ţinti tinerii curioşi şi potenţiali voluntari, iar comunicarea se poate face eficient şi cu costuri rezonabile. Invitarea bloggerilor la conferinţele de presă e un început bun.
Notă: Nu lucrez pentru Banca Transilvania sau pentru “Clujul are suflet” şi nu primesc nici un beneficiu material în urma scrierii acestui text. De altfel, am prezentat mai mult minusurile… Dar l- am urmărit de la început şi îmi place tare (atît de mult că am şi strîns semnături, voluntar , în faza 1). Un CSR adevărat.
0 Comments on “Clujul are suflet. Proiect (de) lăudat”
Leave a Comment