O greşeală (de data aceasta de tactică, nu de conţinut sau de formă) pe care am întîlnit-o destul de frecvent în relaţia cu presa, că era vorba de oameni politici ori de afacerişti: trimiterea către toată mass-media a unui comunicat de negare / infirmare a unei informaţii apărute doar într-una / în cîteva din “organele de presă”. Printr-o replică adresată întregii mass-media, rişti ca subiectul denigrator la adresa ta să ajungă la un public mult mai mare decît cel care îl aflase iniţial. Şi, după cum zic teoriile sociologice, publicul va uita, după un timp, cine a iscat scandalul şi că tu ai dezminţit (chiar şi cu argumente)… şi vei rămîne stigmatizat cu fapta de care eşti acuzat. Prin urmare, ai de pierdut.
Un asemenea exemplu este comunicatul de presă emis joi, 8 martie, de Guvern, în care premierul Emil Boc este citat explicînd că este un susţinător al Legii lustraţiei, iar în timpul studenţiei nu a deţinut funcţii de conducere la nivelul UTC şi nici nu a beneficiat de privilegii comuniste. În comunicat nu se precizează explicit sursa acuzaţiilor, ci se spune doar “aşa cum încearcă unii să acrediteze”, “aşa cum incorect s-a afirmat în presă”, “idei acreditate în mod tendenţios de unele publicaţii” (despre cînd e cazul şi cînd nu să-ţi nominalizezi acuzatorii e o altă discuţie).
Ştiam de aceste acuzaţii din 2004, de cînd fuseseră lansate în lupta electorală Boc – Rus (fără vreun avantaj pentru vreunul, întrucît ambii erau acuzaţi de poziţii pe la UTC / UASCR), dar nu le mai auzisem în ultima vreme. Le-am revăzut abia în presa de joi şi vineri, care cita comunicatul Guvernului, pentru că în perioada pascală m-am ţinut aşa, mai deoparte de presă. Dacă nu era precizarea Guvernului, nu aflam că subiectul a fost redeschis. Cu alte cuvinte, fac parte tocmai din publicul acela “mai mare” de care vorbeam mai sus.
Am încercat însă să văd de unde a pornit reacţia Executivului: a fost aşa o chestiune dezbătută peste tot şi am ratat-o doar eu? “Prietenul Google” mi-a spus aşa: subiectul a fost relansat de România liberă pe 1 aprilie: Legea lustraţiei l-ar scoate din politică pe Boc, fost lider UTC, fiind preluat de diverse site-uri mai micuţe la trafic. Reacţia din 8 nu poate fi la materialul vechi de o săptămînă.
Afirmaţia reapare pe blogul lui Adrian Năstase (sesizaţi ironia, nu?) , care prezintă un întreg scenariu de debarcare a lui Boc pornind de la prezumtivul trecut comunist al premierului: Băsescu vrea să scape de Boc, material postat pe 8 aprilie, la ora 6:59, şi preluat mai apoi de diverse site-uri mari şi mici (cu citarea sursei). Conform logicii, rezultă că reacţia Guvernului este la postul bloggerului Năstase (unde, de altfel, acuzaţia nu este însoţită de vreo dovadă: “La ora aceasta, Emil Boc este personajul cu cea mai înaltă funcţie în stat, care a deţinut funcţii în cadrul Tineretului Comunist”) şi doar aşa, ca ecou, la materialul din RL.
Calculul e simplu şi numeric: public (România liberă + site-urile care au preluat + blogul lui Adrian Năstase + site-urile care au preluat) << public (presa din 8-9 aprilie (destul de multă) care a preluat comunicatul Guvernului). Am exclus din discuţie televiziunile şi radiourile, pentru că nu toate au sintezele de pe online bine puse la punct, dar sînt convinsă că proporţiile se păstrează.
În plus, pot apărea efecte adverse: presa ostilă /neobedientă lui Boc şi care “a ratat” subiectul via Năstase îl poate “reşapa” pornind de la comunicatul Guvernului. Un asemenea exemplu (de aici, de la Cluj), sînt cele două materiale apărute în Foaia Transilvană la interval de o oră între ele: Boc se dezice de trecutul utecist (care citează din comunicat şi aminteşte acuzaţiile care i s-au adus lui Emil Boc de-a lungul anilor pe această temă) şi Iată cum îi aplauda Emil Boc pe Nicolae şi Elena Ceauşescu (unde se aminteşte materialul publicat de actualul premier în 1989 în ziarul local Făclia, “Omagiul şi recunoştinţa tinerei generaţii”, articol prezentat de presă şi în campania din 2004).
Ca notă (deşi aici e loc de discuţie de strategie politică, prea lungă pentru postul acesta): comunicatul Guvernului nu-şi are rostul în contextul în care se vorbeşte de adoptarea rapidă a Legii lustraţiei (mă rog, promisiunea asta am mai auzit-o…). Or, dacă premierul are trecutul intact, cea mai bună dovadă o va avea odată cu punerea în aplicare a legii, cînd subiectul va fi închis în favoarea lui. Iar dacă adoptarea legii va fi tergiversată / subiectul a fost lansat doar ca fumigenă, lumea va pune acest eşec pe seama trecutului premierului. Şi va rămîne cu convingerea că a avut funcţii şi privilegii comuniste.
0 Comments on “Greşelile comunicatelor de presă (X): Comunicatul de negare – efect de bumerang”
Leave a Comment