Terminalele Blackberry din Europa (da, și din România), Africa și Orientul Mijlociu au probleme de la începutul săptămînii cu transmisia pachetelor de date. Or, cum Blackberry a targetat puternic comunitatea de afaceri, efectele sînt importante și se pot resimți chiar și în buzunarele clienților.
Prin urmare, Mike Lazaridis, fondatorul și CEO-ul Research In Motion, compania care produce terminalele Blackberry, a ieșit azi „pe sticlă” cu un mesaj pentru clienți. Vă invit să-l urmăriți, pentru că mi se pare corect, simplu, „de manual” și mi-ar plăcea să văd asemenea discursuri și la noi, la oameni de afaceri și politicieni deopotrivă.

Cîteva observații:
- filmare simplificată, cu o singură cameră fixă, fără fundaluri colorate ori elemente care să distragă atenția de la mesaj; fundalul cu logo, obligatoriu cînd îți lauzi compania, dar de evitat cînd îți ceri scuze, a fost înlocuit discret de branduirea cămășii (da, haine normale, nu ultimele creații de pe catwalk, cum vedem pe la noi);
- la o problemă atît de mare e obligatoriu ca discursul să fie ținut de CEO și nu de purtătorul de cuvînt, cum se face la mesaje negative minore, în semn de respect față de clienți;
- discursul este citit: în mod normal, e de preferat vorbirea liberă, dar dacă vorbitorul nu e pregătit e mai bine să citească discret de pe prompter decît să tragă o dublă după alta și, odată cu acumularea oboselii și a frustrării, să tot dea greș; mai bine un discurs citit joi dimineața la 6.20 (cu vizibilitate toată ziua), decît unul prezentat impecabil joi seara la 18.20;
- elementele discursului (de un minut jumătate! ): prezentarea vorbitorului, amintirea valorilor companiei, recunoașterea și asumarea greșelii, scuzele, înțelegerea efectelor asupra clienților, promisiunea lucrului non-stop pentru remedierea problemei, evaluarea situației actuale, prezentarea măsurilor care se iau, anunțarea canalelor de informare cu update-uri constante, evitarea oferirii unei promisiuni nerealiste, mulțumirea de final;
- disfuncționalitățile au apărut luni; mesajul CEO-ului – joi dimineața – o perioadă de timp, totuși, destul de lungă în comunicarea de criză – era bine să apară mai repede.

Iată și filmul:

Echipa de fotbal de la Universitatea Cluj „a făcut o figură frumoasă” de PR, pentru care cei care au avut inițiativa merită felicitați: s-au împărțit în grupuri de câte 2-3, de la jucători la antrenor, director onorific și director, și au participat la festivitatea de deschidere a anului școlar la diverse școli și licee din oraș. Mi-a plăcut că n-au mers doar la școlile „de fițe”, ci au ajuns și la Liceul pentru Deficienți de Auz, de exemplu. Au încurajat copiii să învețe și au promovat noul stadion, a cărui inaugurare va fi luna viitoare, cu un mesaj „pe sufletul” suporterilor atât de atașați: „Familia U Cluj se întoarce acasă”.

Din perspectiva de PR, au ales un moment cât se poate de bun: au adus un element de noutate eternei știri „a început școala – emoția primului clopoțel – școlilele sunt/nu pregătite – discursul politicienilor – scumpirea florilor – hainele de discotecă ale fetelor de liceu”, astfel că toată presa a sărit pe subiect și au avut parte de-o mediatizare excelentă. Mi-a plăcut ideea.

Critică mică (tot de PR): căpitanului Gabi Boștină i-a scăpat o„perlă” nepotrivită contextului și demersului – „Cu greu mă gândesc la momentul în care am venit la şcoală, pentru că nu era o plăcere pentru mine, eu eram cu fotbalul” (citat din Adevărul). Știrea de pe site-ul oficial include două citate: Cosmin Irimieș, directorul executiv, și Gabi Boștină – aici, însă, căpitanul are o altă variantă: „Mi-e dor de anii de școală, normal. Nu cred că există cineva care să nu-și amintească cu drag de școală, de liceu.” Dacă tot apucase omul să faulteze, măcar să fi ales pentru site un citat din altcineva…

Grupul parlamentar al Social-Democraților europeni l-a dat afară pe Adrian Severin, după ce acesta a refuzat să demisioneze din forul european. Severin e implicat într-un scandal de corupție, alături de un europarlamentar sloven și altul austriac. Spre deosebire de Severin, ceilalți doi au demisionat rapid.

Despre „scandalul Severin” și reacția dezamăgitoare a lui Victor Ponta putem povesti cu altă ocazie, subiectul a fost analizat exhaustiv. Ce mi-a atras atenția a fost comunicatul de presă al Social-Democraților europeni prin care anunțau decizia lor în cazul Severin.

Un comunicat scurt, la obiect, fără înflorituri: Biroul grupului Social-Democrat a confirmat excluderea „cercetatului pentru corupție” Adrian Severin din cadrul grupului parlamentar și i-a cerut să demisioneze din funcția de membru al Parlamentului European.

Sunt prezentate apoi decizia și și pașii care urmează, un scurt citat din liderul de grup și date de contact: Toby Robinson, purtătorul de cuvînt al grupului, dar și … surpriză – Martin Schultz și Adrian Severin (cu telefoanele de la birou, care sînt publice) – să le fie mai ușor jurnaliștilor să dea de ei pentru eventuale declarații, să nu trebuiască să caute numere de telefon.

Un model foarte ingenios!

LU: Laura mi-a spus că din textul de pe site-ul Social-Democraților europeni au fost eliminate datele de contact ale lui Adrian Severin. Și eu, care îi lăudam…

„Blogul de comunicare” a fost votat în topul blogurilor de resort realizat de MAD3 la sfîrșitul anului trecut. Nominalizarea mă onorează și mă face să promit (atît vouă, cititorilor, cît și mie) că voi încerca să cresc numărul de articole, în special pe cele din categoriile cele mai citite.

Vă mulțumesc!

Scenariu: sînt un comunicator de oriunde din țară și am de trimis un comunicat de presă de interes pentru mai multe orașe din Transilvania. Subiectul este de interes general, așadar vizez și presa de limba maghiară și germană (unde este cazul). Nu am o bază de date/ am una destul de veche, care trebuie actualizată.

Ce o să găsesc:

-          Publicații (unele exclusiv online!) care au doar un formular de contact (fără mail, telefon, adresă, redacție) – întreb: cum se așteaptă să primească un comunicat de presă de interes pentru orașul în care activează din partea unui emițător care nu le-a visat datele de contact și nu are de unde să le ia? Să-l pun copy-paste în formular?

-          Instituții de presă cu o singură adresă de mail, fără indicarea specializării jurnaliștilor și fără adresele fiecăruia, astfel încât șansele ca jurnalistul „pe domeniu” să citească mailul scad vertiginos / cu varianta: adresa de mail a redacției la „Contact” și lista jurnaliștilor pe o altă pagină, „Despre noi” sau „Redacție” – unde, însă, nu figurează nici o modalitate de contact;

-          Instituții de presă de limba maghiară sau germană fără nici un fel de traducere în română (sau chiar engleză, de ce nu?), unde datele de contact se pot afla pe bâjbâite, dar specializările reporterilor – nu prea.

-          Studiouri teritoriale de radio sau TV cu buletine proprii/ ediții locale de ziar care nu au site propriu și care nu au nici un fel de date de contact pe site-ul „mamă” – cum aflu eu unde există și unde nu, iar pentru cele care funcționează, cum dau de ele?

Apoi, de corespondenții locali n-am cum să dau decît dacă mă ajută cineva cu o listă.

În plus, dacă vreau să trimit și eu o felicitare ori o ciocolată jurnaliștilor care au preluat comunicate de-ale mele în timpul anului, va trebui în multe cazuri să sun la redacție pentru a afla adresa fizică, deoarece aceasta figurează rareori pe site.

Din păcate, situațiile enumerate mai sus nu sînt ficționale; dimpotrivă, le-am întîlnit mult mai des decît mi-aș fi imaginat și mărturisesc că nu prea înțeleg. Orice instituție de presă trebuie să vrea să primească informații, ca să aibă din ce să aleagă ce e de interes public și, deci, ce să publice, nu? Cum să fie greu să dai tocmai de jurnaliști, cînd ei știu cel mai bine, din munca lor cotidiană, ce înseamnă date de contact bine scrise? Pentru mine rămîne o dilemă.

Cu sufletul apăsat din cauza restanței cu finalizarea seriei „Ghid de înființare a unui ONG”, semnalez un interviu pe LivePR, la secțiunea „Dialoguri cu și despre PR”.

Dacă sînteți curioși să aflați ce m-a determinat să renunț la jurnalism pentru PR, care cred că sînt principalele diferențe între comunicarea politică și cea comercială, cum comunică politicienii ori cînd putem folosi online-ul și cînd e bine să rămînem offline, aruncați un ochi pe interviul dat celor de la LivePR, cărora le mulțumesc și cu această ocazie pentru invitație.

Lectură plăcută și să ne auzim/citim cu bine!

Un comentariu primit zilele trecute la un post vechi spunea așa:

„Un astfel de blog este potrivit pentru organizatia noastra -> ONBR (Organizatia Nationala a Bloggerilor din Romania). Pentru a nu posta link-uri sau adrese de email (poate nedorite), te rog sa imi dai tu un mail pentru a putea sa comunicam. Am indexat ~60,000 blog-uri, dintre care ~4,200 sunt deja membrii ONBR. Ai recomandarea mea pentru aderare. Spor in continuare.”

Curioasă dacă într-adevăr există o asemenea organizație, cine sînt membrii și de ce n-am mai auzit de ei pînă acum, am căutat repede pe Google (prietenul lui Marean și al președintelui, firește) și am constatat că același comentariu (eventual cu textul ușor modificat), cu același emițător (un domn de la un site comercial de mobilă) fusese postat pe diverse bloguri. De organizație, nici urmă.

Interesantă formă de spam, nu credeți? Textul e bine scris, ca să flateze ego-ul și să deschidă comunicarea și din celălalt sens, dar site-ul din link e un indiciu puternic de spam. Oare și funcționează așa ceva sau face doar victime „colaterale” din bloggerii cinstiți, care trebuie să fie mai atenți la formularea comentariilor pentru a nu intra la suspiciunea reclamei mascate?

Din greșelile comunicatelor de presă (XII)

Cînd conținutul „legumistic” se întîlnește cu entuziasmul pentru formulări pompoase, șablonate și corporatiste rezultă inadecvări precum cea din titlu. Și cum să nu-ți vină să rîzi cînd primești un mail de la PR Carrefour, intitulat „Carrefour România lansează Filiera Calității pentru morcov”? Întîi mi-am amintit de știrea cu întoarcerea castraveților curbați și a morcovilor cu noduri, că doar tot morcovi sînt și tot într-un comunicat de presă au ajuns, apoi am purces la lecturare.

Din mail afli că este vorba de a treia filieră, după „cea pentru porc din martie 2008 și cea pentru păstrăv proaspăt lansată anul acesta, în februarie”. Iar la atașament găsești și o poză cu oameni – „poza Filiera Calității Carefour 1”. Din filieră fac parte oameni din conducerea companiei, parteneri și chiar un secretar de stat la Ministerul Agriculturii.

Comunicatul este „pentru difuzare imediată” (forma fără fond își spune din nou cuvîntul – știu că principiul se practică în SUA, dar la noi este total nepotrivit: cîte cazuri știți de comunicate trimise „Pentru difuzare după data de…” și la care să fi funcționat sistemul?). Din cele 5.262 de semne (!) aflăm de „angajamentul calității pentru morcov” pe care îl are Carrefour, dar și de „particularitățile Filierei Calității pentru morcov”. Pe scurt, știrea e cam asta: Carrefour va promova morcovii românești de la o anumită fermă, aleasă în acest scop.

Zău așa, nu puteau și ei să spună mai pe limbajul omului obișnuit (căruia i se adresează, în fond, informația) că de acum încolo la Carrefour găsim morcovi românești de bună calitate? Trebuia să fie lansată o filieră? Mi-ar fi plăcut să văd comunicatul de la filiera pentru porc (și mai ales explicațiile fotografiilor cu reprezentanții companiei…)

În concluzie, nu sînt de acord cu limbajul corporatist și consider că folosirea lui în comunicarea externă a companiei nu  face decît să-i aducă deservicii: mesajul nu ajunge/ nu este înțeles/ este ignorat de publicul-țintă.

P.S. Tot ieri am primit și un comunicat de presă de la „Contact” cu titlul „Comunicat de presă”. Din păcate, comunicatul lipsea – era doar numele unei instituții și link-ul spre site. Unde figurau diverse „noutăți pe scurt” – să-și aleagă fiecare ziarist ce noutate vrea să prezinte. Să mai lucreze și ei, vorba ‘ceea!

Anul acesta am reușit în sfîrșit să ajung la Gărîna Jazz, mai exact la cea de-a 14-a ediție a festivalului (după cum se zice: mai bine mai tîrziu decît niciodată). În mod cert voi încerca să merg și la anu’, pentru că merită. Cîteva impresii – mai puțin despre muzică, mai mult despre conexe:

A. promovare și comunicare
Din păcate, festivalul stă slab la capitolul acesta: un site frumos, dar care se încarcă destul de greu și are cam puțină informație, o pagină slăbuță și pe alocuri puerilă (al cărei autor are un adevărat cult pentru ”a ieshit”), al cărei link e „ascuns” în subsolul paginii – unde ajungi doar din întîmplare și un grup (mai bun, după părerea mea, decît pagina) pe Facebook, cîteva mențiuni ici-colo pe Twitter. Așadar, un minim de online. În plus, nu-mi amintesc să fi văzut vreun concurs online, nici de genul „leapșă”, nici „viral” sau de alt fel, concurs care se poate realiza cu un buget mic și care poate aduce, în schimb, un grad ridicat de promovare. Înțeleg că jazz-ul se adresează unui public destul de nișat, dar o parte importantă a acestui public e de găsit online. Apoi, deși cu pretenții (îndreptățite) de festival zonal est-european, promovarea media a fost cvasi-inexistentă pe zona Clujului, de exemplu, de unde provine un număr important de spectatori.
Prin urmare, mi se pare că n-au încercat nici să meargă spre public, nici să-l cunoască mai bine (n-am primit nici un formular de impresii, sondaj etc.) cît am stat acolo.

B. participarea la festival
cîteva lucruri de știut:
- zona e minunată, ideală pentru un concediu cu familia și prietenii;
- dacă se anunță vreme variabilă, e de preferat să vă rezervați  cazare la hotel, pensiune, căsuțe, gazdă etc. – plaja prețurilor e largă și începe de la 20-30 de lei/ noapte/ persoană, dacă rezervarea se face cu cîteva luni înainte; pentru cazarea la cort nu există vreo amenajare (grupuri sanitare, prize etc. -  cam ce se găsește în mod normal într-un camping), iar la furtunile specifice zonei rezistă doar corturile performante;
- există suficiente locuri unde se poate mînca decent, dar nu strică o mică aprovizionare cu gustări reci de la oricare din supermarketurile din Reșița;
- ziua se poate merge la Lacul Trei Ape sau se pot face trasee prin zonă – e spectaculoasă, cum spuneam și mai sus; merită și o plimbare prin satele din zonă, pentru arhitectura caselor și felul în care sînt ingrijite;
- pentru serile de concerte e bine să aveți pregătite haine groase, umbrele și pelerine; dacă plouă așa cum a fost anul acesta e nevoie de bocanci sau cizme de cauciuc; găsiți acolo standuri cu mîncare și băutură pentru toată lumea, dar toaletele lasă mult de dorit; semnalul la telefonia mobilă este deficitar în orele de agitație maximă;
- muzicienii de anul acesta au fost prietenoși și abordabili, iar spectacolul oferit de ei – de calitate, în ciuda programului gîndit prost și care a redus probele de sunet la cîteva minute înaintea concertului propriu-zis (rezultatul s-a văzut, din păcate, la Dan Berglund Tonbruket, unde basul s-a auzit prost jumătate din concert); nu mi-a plăcut prezentatorul și nici intermezzo-urile;
- chiar dacă nu toate trupele au abordat un stil pe gustul meu, mi-a plăcut să le ascult în concert, iar atmosfera a fost frumoasă. Mă așteptam să văd mai multă lume dansînd.

Aștept cu interes și cu drag ediția de anul viitor! Sper ca măcar o parte dintre problemele de anul acesta să nu se mai repete, iar cerurile să fie mai indulgente cu melomanii.

P.S.: Anunț sentimental: i-am împrumutat un izolir unui tînăr„cazat” cu cortul în aceeași poieniță cu noi (chiar peste drum de intrare, a doua poieniță de după gard). Cum ne-am mutat în grabă sub spectrul inundațiilor, n-am apucat să ne întîlnim să recuperez izolirul. Are valoare sentimentală și tare m-aș bucura să-l primesc înapoi. Nu știu din ce oraș era tînărul, nici cum îl cheamă.

Cîteva poze:

a

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 12

Vedere din Gărîna sat

Vă propun un mic exercițiu: redau mai jos pasaje dintr-un comunicat de presă care anunță rebrandingul unui produs. Am înlocuit cu simboluri numele în cauză. Avînd în vedere termenii folosiți, despre ce produs credeți că este vorba? (dezlegarea la final)

Legendă:
A – agenția de branding
C – compania client
P – produsul promovat
T – categoria de produse din care face parteT

titlu: „A și C schimbă paradigma vizuală a categoriei de T prin rebranding-ul P!”
„în luna iunie, C a lansat pe piață unul dintre cele mai ample proiecte de acest tip dezvoltate în categoria T.
După cum declară chiar oficialii A, susținerea venită din partea companiei C a permis ca acest proiect să dărîme clișeele din această categorie de produse:
«A fost nevoie de curaj pentru a lansa pe piață o soluție grafică de ambalaj care este cu totul ieșită din tipare și care ridică practic ștacheta din cadrul pieței de T (…)»”.
„«Soluția propusă de A a adus coerență și relevanță în arhitectura brandului și a creat un nou univers vizual în categoria T.»”
„În urma constatării consistenței existente la nivel de identitate vizuală și design de ambalaj, cauzată de dezvoltarea succesivă a extensiilor brand-ului B, managementul C a comisionat consultanții A pentru demararea unui proces de redefinire a brand-ului T.”
„Întregul program de rejuvenarea brand-ului (…)”
„Diferențele foarte mari dintre caracteristicile, adresabilitatea și asociatorii celor trei subcategorii de T au constituit elementul cheie în dezvoltarea soluției de arhitectură de brand, declinată în design-ul de ambalaj.”

Căutați dicționarul? Credeți că au găsit leacul pentru tratarea cancerului? Sau măcar că e vorba de rebranding-ul Coca-Cola, IBM sau Microsoft? EI bine, nu. Comunicatul pompos de 4.678 de semne și plin de termeni și concepte care îl fac pe Kant să se simtă „so passé” este despre…. rebranding-ul snackurilor sărate Star, manifestat în principal prin redesign-ul ambalajelor.

Traducerea legendei:
A – agenția de branding: BrandTailors
C – compania client: Star Foods – PepsiCo
P – produsul promovat: Star
T – categoria de produse din care face parte : snack-uri sărate

Înțeleg că e la modă să etalezi o grămadă de termeni specializați ca să arăți că ești profesionist, dar… e bine ca discursul să fie adecvat la conținut. Pînă la urmă, e vorba de redesenarea unor ambalaje de snack-uri, frate!