A. promovare și comunicare
Din păcate, festivalul stă slab la capitolul acesta: un site frumos, dar care se încarcă destul de greu și are cam puțină informație, o pagină slăbuță și pe alocuri puerilă (al cărei autor are un adevărat cult pentru ”a ieshit”), al cărei link e „ascuns” în subsolul paginii – unde ajungi doar din întîmplare și un grup (mai bun, după părerea mea, decît pagina) pe Facebook, cîteva mențiuni ici-colo pe Twitter. Așadar, un minim de online. În plus, nu-mi amintesc să fi văzut vreun concurs online, nici de genul „leapșă”, nici „viral” sau de alt fel, concurs care se poate realiza cu un buget mic și care poate aduce, în schimb, un grad ridicat de promovare. Înțeleg că jazz-ul se adresează unui public destul de nișat, dar o parte importantă a acestui public e de găsit online. Apoi, deși cu pretenții (îndreptățite) de festival zonal est-european, promovarea media a fost cvasi-inexistentă pe zona Clujului, de exemplu, de unde provine un număr important de spectatori.
Prin urmare, mi se pare că n-au încercat nici să meargă spre public, nici să-l cunoască mai bine (n-am primit nici un formular de impresii, sondaj etc.) cît am stat acolo.

B. participarea la festival
cîteva lucruri de știut:
- zona e minunată, ideală pentru un concediu cu familia și prietenii;
- dacă se anunță vreme variabilă, e de preferat să vă rezervați  cazare la hotel, pensiune, căsuțe, gazdă etc. – plaja prețurilor e largă și începe de la 20-30 de lei/ noapte/ persoană, dacă rezervarea se face cu cîteva luni înainte; pentru cazarea la cort nu există vreo amenajare (grupuri sanitare, prize etc. -  cam ce se găsește în mod normal într-un camping), iar la furtunile specifice zonei rezistă doar corturile performante;
- există suficiente locuri unde se poate mînca decent, dar nu strică o mică aprovizionare cu gustări reci de la oricare din supermarketurile din Reșița;
- ziua se poate merge la Lacul Trei Ape sau se pot face trasee prin zonă – e spectaculoasă, cum spuneam și mai sus; merită și o plimbare prin satele din zonă, pentru arhitectura caselor și felul în care sînt ingrijite;
- pentru serile de concerte e bine să aveți pregătite haine groase, umbrele și pelerine; dacă plouă așa cum a fost anul acesta e nevoie de bocanci sau cizme de cauciuc; găsiți acolo standuri cu mîncare și băutură pentru toată lumea, dar toaletele lasă mult de dorit; semnalul la telefonia mobilă este deficitar în orele de agitație maximă;
- muzicienii de anul acesta au fost prietenoși și abordabili, iar spectacolul oferit de ei – de calitate, în ciuda programului gîndit prost și care a redus probele de sunet la cîteva minute înaintea concertului propriu-zis (rezultatul s-a văzut, din păcate, la Dan Berglund Tonbruket, unde basul s-a auzit prost jumătate din concert); nu mi-a plăcut prezentatorul și nici intermezzo-urile;
- chiar dacă nu toate trupele au abordat un stil pe gustul meu, mi-a plăcut să le ascult în concert, iar atmosfera a fost frumoasă. Mă așteptam să văd mai multă lume dansînd.

Aștept cu interes și cu drag ediția de anul viitor! Sper ca măcar o parte dintre problemele de anul acesta să nu se mai repete, iar cerurile să fie mai indulgente cu melomanii.

P.S.: Anunț sentimental: i-am împrumutat un izolir unui tînăr„cazat” cu cortul în aceeași poieniță cu noi (chiar peste drum de intrare, a doua poieniță de după gard). Cum ne-am mutat în grabă sub spectrul inundațiilor, n-am apucat să ne întîlnim să recuperez izolirul. Are valoare sentimentală și tare m-aș bucura să-l primesc înapoi. Nu știu din ce oraș era tînărul, nici cum îl cheamă.

Cîteva poze:

a

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 12

Vedere din Gărîna sat

Dacă iluzionismul şi prestidigitaţia se practică destul de mult în România, despre mentalism am aflat că e ceva mai nou pe la noi şi are doi reprezentanţi cunoscuţi, unul dintre ei fiind Cristi. Poate deveni o profesie din care să te întreţii, dar pînă să ajungi acolo te costă (cărţile „profesioniste” nu sînt gratuite, iar vedetele îşi vînd greu din secrete) şi e nevoie de cîteva ore bune de muncă zilnică. Fireşte, nu poţi fi mentalist fără să fii un fin psiholog, dar asta numai o condiţie necesară, nu şi suficientă. Te ajută şi publicul: persoanele extrovertite şi exuberante sînt uşor de „citit” şi „manipulat”, la cealaltă extrmă aflîndu-se cei capabili de o adevărată „faţă de poker”. Cu mine se lucrează uşor, am aflat cu ocazia asta

Una peste alta,a fost un spectacol minunat şi îl recomand călduros oricui şi oricînd, fie că e vorba de o petrecere sau un eveniment corporate. Dacă lăsaţi deoparte sîcîietorul „Ia să văd cum a făcut asta…Ce şmecherie e la mijloc?”, aveţi şansa să fiţi din nou, pentru cîteva zeci de minute, copilul din faţa borcanului cu acadele. Eu zic că merită!

Impresii despre întîmplarea de aseară mai găsiţi la Lorand şi Zăineasca, iar Cristi Bunoaică a făcut chiar cîteva filmuleţe cu trucurile.

P.S. Aveţi şi cartea cu care „m-a impresionat”

- Asociaţia Autism Transilvania a încheiat un protocol cu Primăria Cluj-Napoca pentru depistarea riscului de a dezvolta tulburări din spectrul autist la copiii care frecventează creşele din oraş. E un pas important, deoarece depistarea timpurie este esenţială pentru succesul recuperării într-o măsură cît mai mare; e un proiect pilot, care sperăm să se poată extindă şi pe orizontală, şi pe verticală;

- Am prezentat un proiect privind brandul Clujului în cadrul dezbaterii publice organizate de Primărie în 18 mai, ocazie cu care a ieşit în public, pentru prima dată, un alt proiect foarte drag mie: Institutul pentru comunicare socială şi new media, cu care avem gînduri mari;

- Am avut ediţia a treia de Lecturi urbane à la Cluj, pe 29 mai: ne-am strîns pe treptele Statuii Memorandiştilor, am scos frumos la expoziţie cărţile şi… am început să citim. Ne-am bucurat să vedem că nu numai tinerii ne susţin campania, ci şi părinţi şi bunici. Unii au stat minute bune şi-au început lectura “la botul calului”, alţii au ales o bancă din apropiere, ba chiar cîţiva au început să se gîndească ce cărţi le sînt prea prăfuite prin bibliotecă…  Şi, pentru că o fotografie face cît  o mie de cuvinte, găsiţi mii de cuvinte la Marian Vulpe pe blog şi pe Facebook, la Tudor Dan şi cîteva la mine.  Relatări mai găsiţi tot la Marian şi la Ceochy. Pregătim deja următoarea ediţie, care va consacra locul de desfăşurare a Lecturilor pe perioada verii: în Parcul Central. Prin urmare, vă aşteptăm, cu cîte o carte bună, sîmbătă, 26 iunie, 3 iulie, de la 15 la 17, să citim împreună într-o zi frumoasă de vară;

- Profit de ocazie ca să onorez o promisiune mai veche şi să vă semnalez existenţa spunetiparerea.ro, “un site care doreşte să promoveze creativitatea şi libera exprimare indiferent de forma acesteia”, ca să citez chiar din prezentarea de pe site. E un proiect care vrea să strîngă acolo o comunitate a iubitorilor de frumos şi de exprimare artistică, fie că e vorba de scriitură ori imagini. Le doresc să crească frumos!

Aşa că vă aştept sîmbătă, între orele 15 şi 17, la Statuia Memorandiştilor („clopotul”) din capătul Bulevardului Eroilor, să citim împreună, ca să le arătăm trecătorilor ce plăcut e actul lecturii. Sunt convinsă că şi TIFF-eţii vor reuşi să se rupă pentru două ceasuri din faţa pânzei ecranului, să-şi amintească de bucuria cititului. Trebuie doar să veniţi şi să aveţi o carte la voi.

Dacă vreţi să împărţiţi şi cărţi alături de noi (le avem deja pregătite), vă rog să ne trimiteţi un mail, fie pe cezara@cluj.orasulciteste.ro, fie pe raluca@cluj.orasulciteste.ro pînă sîmbătă, la ora 12 (motive organizatorice, deh).

Vă amintesc şi de campania noastră de strîngere de carte, care se desfăşoară fără pauză: puteţi duce cărţile pe care vreţi să le înlocuiţi din bibliotecă la cutia de colectare de la Librăria Cărtureşti din Iulius Mall.

Dacă vă place proiectul, chiar dacă nu puteţi veni, vă rog să transmiteţi informaţia mai departe. E un proiect bazat pe voluntariat, aşa că orice sprijin e binevenit!

Manifestarea pornită din SUA (unde altundeva decît în ţara „împărtăşelii”) ajunge în sfîrşit la Cluj, datorită unui grup de tineri hotărîţi.

Ce se va întîmpla? Pe 21 mai, timp de 6 ore, 99 de lideri de opinie locali vor asculta 10 oameni care au ceva interesant de spus. Tema: viziunea despre Clujul copiilor noştri. Nu tre’ să fie rocket science, da’ sînt mari şanse să fie ceva util / să transmită o stare mobilizatoare, iar participanţii să se întoarcă în mediile lor cu ceva ce merită împărtăşit.

Înscrierile la TEDx de Cluj se mai pot face pînă mîine, marţi, 11 mai, la miezul nopţii. Participanţii vor fi selectaţi dintre cei care se înscriu, iar prezenţa este condiţionată apoi de plata unei taxe de participare de 170 de lei (ca să se evite surprizele neplăcute).

Sunt convinsă că TEDx-ul de la Cluj va fi unul memorabil şi aştept cu interes discursurile!

Un tînăr student la Poli, consumator mai mult de proză decît de poezie, a decis să-ncerce un Ezra Pound.

Un alt tînăr, călător pe linia 1, o să-i dea o şansă lui Răsvan Popescu, cu-al său „Prea tîrziu”.

O doamnă simpatică din Grigorescu a vrut ea romanul poliţist refuzat de-un tînăr (student? muncitor?) şi e convinsă că vom găsi mulţi doritori să doneze cărţi în cartierul ei (ne-a dat şi alte sugestii utile).

O altă doamnă a primit cu mare plăcere un volum de interviuri pe teme religioase şi filosofice, din care s-a şi apucat să citească. La fel a făcut şi o studentă cu romanul primit – a prins-o atît de tare încît citea şi în staţie, în timp ce-şi aştepta legătura.

Vedetele ediţiei au fost, clar, volumele în engleză, apreciate în special de studenţi – fraza „ce bine că e în engleză” am auzit-o de mai multe ori. Ne-am bucurat să avem în selecţie cîte ceva pentru gusturi diverse: romane poliţiste, romance, poezie, clasici, cărţi de specialitate.

Am întîlnit oameni care citeau în autobuz – şi tineri, dar şi mai în vîrstă. Am întîlnit destui care ştiau de campania noastră şi s-au bucurat că ne-am întîlnit. Am primit şi încurajări. Pe de altă parte, e firesc că am primit şi refuzuri şi ne-am întîlnit şi cu oameni indiferenţi. Pînă la urmă, noi nu vrem să schimbăm lumea. Nu impunem nimic, ci oferim ceva cui vrea să ne asculte. Acestora, oameni care vor să citească şi au timpi morţi (în autobuz, la coadă, la coafor etc.) în care ar putea lectura ceva ne adresăm noi. Vrem să fim o bucăţică din mozaicul clujean şi atît.

În ceea ce priveşte voluntarii, ne-am bucurat să ne reîntîlnim cu participanţi de la ediţia I, dar şi să cunoaştem noi entuziaşti. Vineri am „contabilizat” şi cel mai tînăr voluntar: o elevă din clasa a IX-a. Sperăm să atragem cît mai mulţi colegi de-ai ei de generaţie pentru întîmplările viitoare.

Pînă atunci, vă amintesc că puteţi dona cărţi la cutia special amenajată din Cărtureşti (Iulius Mall) sau luînd legătura direct cu noi, aici sau pe cluj.oraşulciteşte.ro. Lecturi urbane à la Cluj este un proiect realizat 100% pe bază de voluntariat – atît organizatorii, cît şi participanţii la fiecare ediţie se implică benevol şi nu primesc beneficii materiale, mulţumindu-se cu cele sufleteşti (oricît de ciudat ar suna pentru unii, se poate).

Deunăzi, Chinezu se întreba de ce ne emoţionăm la imnul nostru naţional. Aseară, mi-am amintit de postul lui în timp ce încercam să-mi stăpînesc apa din ochi la concertul lui Grigore Leşe, care ne-a cîntat despre „eroi şi morminte” şi ne-a sădit în suflet cîte o lumînare plăpîndă – că doar dacă „nu-i lumină nicări/ o murit tăţi oamenii”.

Şi n-a venit singur. Alături de el ne-au cîntat, încercînd să ignore scena, luminile şi spectacolul, probabil gîndindu-se că stau pe vreo prispă, într-un amurg tihnit de toamnă: trei domni serioşi, îmbrăcaţi în costume (care nu i-au oprit să chiuie şi înceapă chiar o horă ), alături de al patrulea, cimpoier în costum tradiţional – aromâni; trei doamne  îmbrodite simplu şi curat, ca nişte mari preotese ale cîntecului (Zamfira Mureşan, Lenuţa Purja, Teodora Şerban), alături de a patra, însoţită de cobză (Doina Lavric); un cioban de 77 de ani, Nicolae Jurvale din Straja, Bucovina, ajuns pentru prima dată în viaţă pe-o scenă, în faţa unui public (a venit cuminte, cu soţia, aflată în primul rînd, amîndoi în costume populare cinstite, nu de paradă), ca să ne uimească pe noi, orăşenii, c-o cîntare cum n-am mai văzut, din tilincă: un dublu sunet – unul direct şi altul mlădiat cu degetele.

Polifoniile extraordinare mi-au arătat o muzică pe care postmodernismul cotidian mă făcuse s-o uit. O muzică ce se luptă să mai trăiască, prin vocile a tot mai puţini şi tot mai bătrîni – de la „Ultimii rapsozi”, concert ul din decembrie 2008, au murit mulţi dintre  aromânii farşeroţi din Cogealac ce cîntaseră atunci şi a murit şi „Paganini” din Maramureş, iar doinaşii din seara asta aveau şi ei peste 70 de ani. O muzică pe care o vor auzi zeci de mii de oameni din toată lumea la Expoziţia mondială de la Shanghai, din această vară, pentru ca apoi să plece acasă cu alte idei despre România decît eternii ţigani, fotbalişti –muzicieni-politicieni agramaţi ori corupţia. O muzică pe care îmi doresc să o trăiască şi copiii mei, cînd or fi ei.

Cîntăreţii lui Grigore Leşe de la prea rarele concerte pe care le organizează sînt oameni găsiţi prin diversele lui peregrinări, oameni de la ţară, învăţaţi să cînte şi, mai degrabă, să-şi cînte. Ascultîndu-i şi privindu-i, am simţit (crescută la oraş, cu bunici la o „ţară” fără hore, doine ori costume populare) ceva din „neaoşismul” ţării mele. Şi am venit acasă cu spatele mai drept, inima mai luminoasă şi privirea mai curată.

Vă las c-un cîntec, chiar dacă nu e însoţit de emoţia cîntării în faţa ochilor şi într-o sală cu o acustică minunată:

Notă critică la organizare/ public: uşile sălii scîrţîiau masiv  la fiecare intrare-ieşire (pricinuindu-i lui Grigore Leşe cîte un zbucium de sprîncene şi fragmentînd atmosfera); cîţiva dintre sutele de spectatori nu s-au deranjat să oprească sonorul telefoanelor mobile, care s-au auzit de vreo 4-5 ori; iar la final am văzut din nou fenomenul de pe la toate manifestările culturale la care am fost şi pe care nu-l înţeleg nicicum: graba unor spectatori de a părăsi sala în mijlocul aplauzelor (să nu stea cele cinci minute  în plus, cît durează ieşirea?).

De dragul Marei, fetiţa cu autism

Şi, dacă încă nu v-aţi decis cui să-i daţi cei 2%, daţi-i pentru Asociaţia Autism Transilvania. Vă asigur că vor fi cheltuiţi cu folos!

Pe formularul 200 / 230, după caz, completaţi datele Asociaţiei Autism Transilvania:
Cod fiscal: 18939153
Cont bancar (IBAN): RO31BRDE130SV42995601300

Un gînd bun de sărbători!

Lansarea

Proiectul a fost gîndit pe două componente: a. o campanie de informare şi implicare a comunităţii, prin strîngerea de semnături, împărţirea de brăţări şi chiar un concert gratuit cu Direcţia 5 şi b. deschiderea unui centru de zi pentru adolescenţii cu probleme şi care vin din medii defavorizate.

a. Campania de promovare

A fost una dintre cele mai bune (şi spun aşa numai fiindcă nu-mi place să folosesc “cea mai”) pe care le-am văzut în ultimii ani, reuşind să comunice direct, eficient şi cu rezultate. Fluturaşi, baloane, outdoor, brăţări, tricouri, echipe de voluntari strîngînd semnături pe stradă – toate prezentînd proiectul “Clujul are suflet”, respectiv realizarea centrului, şi motivarea acţiunii. Şi a implicat comunitatea în mod direct: clujenii cărora li se părea o idee bună erau invitaţi să semneze pentru susţinere. Atît. Fără vreo implicare financiară, fără folosirea datelor personale, fără alte mişmaşuri. Ideea iniţiatorilor, expusă public şi transparent, era să meargă la companiile clujene cu semnăturile strînse, pentru a le convinge să participe financiar la proiectul care se bucură de o susţinere populară atît de mare.

A avut o singură greşeală (din punctul meu de vedere): anunţarea unor obiective prea ambiţioase: 100 de mii de semnături strînse într-o lună, un milion de euro colectaţi de la companiile clujene în 2007, o mie de adolescenţi sprijiniţi pînă la sfîrşitul lui 2008.  Semnăturile s-au strîns (zice BT), însă momentul semnăturii 100.000 nu a fost marcat public, iar site-ul proiectului vorbeşte doar de momentele 16.272 (la o săptămînă de la lansare), 60.000, 70.000, aproape 75.000 (de pe site). Banii au rămas cei de la Banca Transilvania – inclusiv prin contribuţii individuale ale bancherilor de aici (cel puţin nu s-a anunţat public susţinerea din partea altei companii) – 250.000 de euro iniţial, 150.000 de euro anual pentru funcţionarea centrului. Şi numărul adolescenţilor sprijiniţi e mai mic decît obiectivul anunţat: 651 în cei doi ani de la deschiderea centrului. Unul dintre principiile comunicării zice să anunţi la obiective valori minime de care eşti aproape sigur că le vei atinge – dacă apoi le depăşeşti, cu atît mai bine, te poţi lăuda că ai făcut şi mai mult.

b. Proiectul

Buzz-ul s-a cam stins odată cu inaugurarea centrului, administrat în colaborare cu Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie (FRCCF) – un ONG care-mi place mult – la un an de la demararea întregii acţiuni. Cînd şi cînd mai era cîte o ştire prin presă, am înţeles că ar fi ceva urne şi fluturaşi la sediile băncii (dar eu nu le-am reţinut, deşi am fost pe la cîteva sedii), în toamnă a fost o campanie prin care BT dădea 1 leu către proiect pentru fiecare plată cu cardul a clienţilor şi cam atît. Unii dintre semnatari (cei care nu urmăresc  presa, de exemplu) au rămas cu frustrarea de a nu şti ce s-a întîmplat după campania de strîngere de semnături. E adevărat, între timp am intrat şi în criză, iar scopul proiectului e să-i ajute pe tineri, nu să se laude, dar totuşi… Componenta comunicaţională îşi are rostul ei.

M-am bucurat să aud azi rezultatele la doi ani de la deschiderea centrului şi să văd că acolo chiar se face treabă, drept pentru care vă spun şi vouă:

- 651 de tineri au trecut pragul centrului
- la 500 dintre ei s-au stabilit obiective de atins şi ei au devenit “clienţi” ai centrului
- din 140 de adolescenţi cu risc de eşec şcolar, 123 au rămas la şcoală
- 200 au fost îndrumaţi profesional, iar 23 chiar au schimbat şcoala, pentru că nu li se potrivea
- 37 de tineri au fost meditaţi, iar 26 dintre ei au luat bac-ul; 21 au intrat la facultate
- 64 au absolvit o formă de calificare profesională; 40 un liceu de specializare; 40 cursuri de 6 luni, din care 15 lucrează în domeniul respectiv
- 90 au avut locuri de muncă, unii doar peste vară, iar 30 pe termen mai lung – 20 încă lucrează

Mai multe informaţii puteţi afla de pe site: www.clujularesuflet.ro.

Banca Transilvania e de admirat pentru proiect şi mai ales pentru că nu l-a “redus” în timpul crizei, deşi a fost un efort suplimentar. Le doresc să-l continue cît mai mult, poate chiar să-l extindă, şi sper să se îmbunătăţească şi comunicarea (deh, deformaţie profesională ). Pe online, de exemplu, pot ţinti tinerii curioşi şi potenţiali voluntari, iar comunicarea se poate face eficient şi cu costuri rezonabile. Invitarea bloggerilor la conferinţele de presă e un început bun.

Notă: Nu lucrez pentru Banca Transilvania sau pentru “Clujul are suflet” şi nu primesc nici un beneficiu material în urma scrierii acestui text. De altfel, am prezentat mai mult minusurile… Dar l- am urmărit de la început şi îmi place tare (atît de mult că am şi strîns semnături, voluntar , în faza 1). Un CSR adevărat.

V-am povestit despre campania noastră de promovare a lecturii în medii neconvenţionale, cum ar fi mijloacele de transport în comun, înainte şi după prima ediţie. A fost reuşită, drept pentru care ne-am concentrat forţele pe dezvoltarea proiectului.

Am început strîngerea de carte. Conceptul e simplu: Aveţi pe acasă cărţi (în principal beletristică) pe care le-aţi citit şi vă aglomerează biblioteca de nu mai aveţi unde să puneţi cărţile noi? Aveţi cărţi care v-au plăcut, dar nu credeţi că o să le recitiţi prea curînd? Vă roagă mama să faceţi ordine în bibliotecă, fiindcă nu o mai ţin puterile să şteargă praful de pe toate cărţile de acolo? Vreţi să împărtăşiţi plăcerea lecturii unei cărţi cu alţi clujeni?

Dacă la vreuna dintre aceste întrebări aţi răspuns cu „da” sau dacă pur şi simplu vă place campania noastră şi vreţi să ne daţi 1/2/n cărţi pentru ca, la rîndul nostru, să le dăruim altora, aveţi două variante, după caz – una mai simplă ca cealaltă:

- duceţi cartea/cărţile în cutia special amenajată la Librăria Cărtureşti Cluj din Iulius Mall;
- dacă aveţi multe cărţi de dat şi v-ar fi greu să le duceţi pînă la Cărtureşti sau dacă pur şi simplu nu puteţi ajunge pe acolo, contactaţi-ne pe www.cluj.orasulciteste.ro şi venim noi să le luăm!

Haideţi să demonstrăm că în oraşul nostru se pot face şi acţiuni civice 100% cu succes! Ajutaţi-ne să ne păstrăm idealismul!