Ne așteaptă bunicii!

După ce anul trecut am adus un zîmbet pe fețele a 100 de bătrînei din Cluj-Napoca, îmbunîndu-le sărbătorile cu cîte ceva de-ale gurii și un gînd bun, anul acesta ne pregătim să repetăm „fapta”.

Pentru început, am scris cîte o felicitare cu gînduri frumoase pentru bunicii ai căror nepoți vrem să fim anul acesta de Crăciun.

Mai apoi, Cristi Gog a susținut un spectacol dedicat lor la Casa de Cultură a Studenților, în cadrul unui parteneriat cu StudCard.

A urmat apoi colinda online-ului clujean, pe care o puteți urmări aici, desfășurată la Polus la sfîrșitul săptămînii trecute. Tot la Polus vă așteptăm și duminica viitoare, în zona Carrefour, să vă povestim de proiect și să vă înmînăm cîte-o punguță pe care sperăm să ne-o returnați la ieșirea din supermarket cu cîte ceva de-ale gurii (alimente neperisabile – făină, ulei, poate o sticlă de vin ori o cutie de ciocolată, să-i îndulcim nițel pe bunici de Crăciun).

Pînă atunci, dați de veste în lung și lat! Dacă vreți să aflați mai multe despre proiect, lăsați un mesaj sau contactați-l direct pe Cristi Gog, sufletul acestui proiect.

Update2 (după ):
A fost o experiență frumoasă, n-am crezut să văd sute de oameni așteptînd cuminți la coadă pentru o porție de frigăruie și donînd conștiincioși să ajungă copiii la mare. Mulțumirile merg către: Adi Hădean pentru idee și pentru coordonare, sponsori – pentru materia primă și ajutor, bloggerii clujeni – pentru că au arătat încă o dată că știu, pot și fac pentru alții. Așteptăm următorul eveniment!
Pînă atunci, aștept să ne vedem în inima cetății la Zilele orașului și mai apoi la TIFF. Pentru că avem cu ce!

Update:
Și pentru că nu toți sînt așa de norocoși ca noi să poată face ce vrea, Adi s-a gîndit ca mobilizarea noastră să aducă și niște zîmbete pe cîteva fețe unde veselia e rara avis. De aceea, vă așteptăm pe toți, cu mic, cu mare, să gustați sîmbătă din frigăruie și să contribuiți la o vacanță de nesperat pentru tinerii cu insuficiență renală cronică din cadrul asociației „Claudia Safta”. Sînt dependenți de dializă,  iar împreună îi putem ajuta să meargă la mare. Ce ziceți, ne vedem sîmbătă?
————-

Cea mai lungă frigăruie din lume (chiar dacă nu-i chemăm pe cei de la Guiness Book, las’ că știm noi că e cea mai lungă) va fi realizată în 28 mai de către online-ul clujean în frunte cu și sub atenta coordonare a lui Adi Hădean.

Își dau concursul:
Florica și Zicu de la TVDece, Lorand Minyo, Ruben Kislaki, Groparu, Anda Călinici, Dan Ciulea, Alex Ursa, Daniel Rus, Dragos Mone, Bogdan Besliu, Vlad Cucu, Alexandra Craciun de la Urban Gourmet, Cristian Gog, Sanda, Mironeasca, Adriana, Mihaela, Alex Bartiș, Andrei Aroneț, Marian Hurducaș, Raluca Crisan, Lush, @Mariuspan, Robert, Maria Eftimie, Andrei Palatkas, Vlad ilariantu‘, Doru Pușcaș, LaideePurpl, Alma, Zăineasca, Stil masculin, Robintel, Dan Oltean (paginadesport.info), Psaico.
Cu participarea specială:
„Pui fericiți”, cîrnați și kaiser de la Agricola Bacău; ceapă de la Pericei, capitala mondială a cepei (pe la ei chiar a ajuns Guiness Book); suport și inox de la CSI România și Italinox; cărămizi pentru vatră, planșe pentru structura care va susține vatra și cărbuni de la bauMax; partener media: Radio Impuls.
Incluși oficial în programul Zilelor Clujului.

Unde vă așteptăm cu drag și pe domniile voastre, mai ales dacă aveți poftă de-o frigăruie specială, gătită cu drag și voie bună!

Timpul parcă și-a crescut viteza exponențial în ultimele luni și s-a comprimat la maxim, dar nu puteam lăsa nesemnalizate două evenimente de urmărit de către clujeni, mai ales că este vorba de proiecte în care am fost implicată, care îmi sînt dragi în continuare și care vin cu haine noi.

Joi seara, de la ora 19, iubitorii de lectură sînt așteptați cu cartea pe care-o citesc la cafeneaua Stripes (str. Gheorghe Marinescu nr. 26, în zona studențească Hasdeu) la prima ediție “Lecturi urbane à la Cluj” din acest an.  O ediție diferită și provocatoare: dacă anul trecut am adus cărțile spre voi în parcuri și autobuze, acum cărțile ne cheamă spre ele. Ascultați-le șoaptele și haideți la întîlnire!

După o seară de lectură, ce este mai potrivit să urmeze decît o seară inspirațională? Vineri, de la 18.30, la Turnul Croitorilor, echipa TEDxCluj „new&improved”  a pregătit un eveniment inedit: un “mini”-TEDx, unde Hedi Hoka și Vasile Dâncu ne invită să împărtășim idei pe tema schimbării sociale. Pe Hedi n-am ascultat-o pînă acum  vorbind, dar i-am urmărit discursul de la prima ediție clujeană a TEDx, așa că aștept cu interes să văd ce ne-a pregătit pentru vineri. Pe profesorul Dâncu, pe de altă parte, l-am ascultat pe nerăsuflate încă din anul I de facultate și m-a fascinat întotdeauna, așa că îmi pregătesc deja carnețelul de notițe. Sînt convinsă că “mini-ediția” de vineri ne va încărca tuturor bateriile în pregătirea evenimentului din 20 mai, care se anunță de pe acum a fi “crème de la crème”.

Ne așteaptă două seri energizante, numai bune de început primăvara!

V-am povestit înainte de proiectul „Nepoți de Crăciun”, început la inițiativa lui Cristian Gog, căruia i s-a alăturat cu drag Adi Hădean și mai apoi o adevărată gașcă din online-ul clujean: Cristi Rusu (sonorizare), Oana (felicitări manuale), Dan Ciulea, tvdeceii, Daniel Rus, Zăineasca, Anda Călinici, patru voluntare de la Studcard și mulți alții care ne-au ajutat cu promovarea evenimentului.

Astfel, miercuri seara, de la ora 19, în zona food court din Polus Mall (mulțumim pentru găzduire și ajutor) Cristi i-a fermecat pe toți cu magiile lui, Adi le-a arătat cum se poate face ușor, repede și bine o gustare delicioasă, iar echipa de voluntari postați strategic la intrarea în Carrefour a fost cît se poate de convingătoare cu cei ce se pregăteau de cumpărături (au ajutat și tricourile personalizate repede și gratuit de Divertis Shop, mulțumim!). Am sperat să strîngem 50 de pachete pentru bătrîneii de la centrele de zi, însă clujenii au fost sensibilizați de campanie și au vrut să fie și ei nepoți de Crăciun, așa că am reușit să pregătim 100 de pachete pline de bunătăți.

Joi le-am dus bunicilor de la centrele de zi de pe Decebal și de pe Șt. O Iosif, care s-au bucurat aproape ca niște copii. O doamnă le pregătește o poezie lui Adi și Cristi, iar un grup de bunici ne-au mulțumit cu o colindă frumoasă. Am aflat că anul acesta era primul cînd bătrîneii nu ar fi primit pachet de Crăciun (asta e, criză), așa că am fost gînd la gînd cu bucurie.

În plus, Ioana Micu a adus un portbagaj plin de paste, lapte și dulciuri de la o fundație umanitară care n-a dorit să-i fie publicat numele, alimente care au fost binevenite la centrul de vîrstnici de pe 21 Decembrie și la casa de copii Prichindel.

Și uite așa am avut cel mai frumos cadou de Crăciun: 100 de bunici și cîteva zeci de zîmbete. Promitem să recidivăm și la anu.

Sărbători fericite!

P.S. Cîteva fotografii de la eveniment, realizate de Dan Ciulea și Adi Hădean:

Știu că este o perioadă plină de proiecte sociale, în care sîntem invitați din stînga și din dreapta să-i ajutăm pe cei mai puțini norocoși ca noi. Știu că nu e cinstit să ne gîndim la ei numai de sărbători – dar tot e mai bine decît deloc.

În perioada aceasta, majoritatea proiectelor sociale îi vizează pe copii sau pe locuitorii zonelor izolate. Doi entertaineri cunoscuți ai Clujului, „bucătarul social” Adi Hădean și mentalistul Cristian Gog (i-ați putut vedea la TEDxCluj #2, la SMSCluj sau la diverse alte evenimente) s-au gîndit să-și pună și ei „skill”-urile la dispoziția unor clujeni mai puțini norocoși: bunici fără nepoți, bătrînei pentru care sărbătorile vin și trec ca orice altă zi. Este vorba de 50 de clujeni cu o situație materială mai dificilă și care frecventează centrele de zi pentru vîrstnici din Cluj-Napoca.

Haideți să le aducem și lor un zîmbet de bunic de Crăciun!

Pentru a strînge cele necesare unor pachete, Cristi și Adi vor susține un spectacol (unde fiecare va face ce știe mai bine) miercuri, 22 decembrie, de la ora 19, în zona food court din Polus Center (care pune la dispoziție locul în mod gratuit). Clujenii care vor asista la spectacol vor primi cîte o pungă în care vor fi rugați să pună ceva pentru bătrîneii de la centre: un pachet de zahăr ori făină, un cozonac sau o sticlă de vin, o plasă de portocale sau o caserolă de carne – orice alimente doresc, neexistând alte restricții decît cele ale bunului-simț. Pachetele vor fi lăsate în coșurile special amenajate, iar în 23 decembrie le vor fi duse bătrîneilor.

Evenimentul este unul non-profit și a pornit de la ideea lui Cristi Gog și Adi Hădean de a-i ajuta cum știu ei mai bine pe cei care au o viață mai puțin ușoară.

Timpul rămas este foarte scurt, de aceea e nevoie de cît mai mult ajutor. Tu, cititorule, poți ajuta prin anunțarea proiectului în online – un post pe blog ar fi minunat, folosirea htag-ului #nepotideCraciun pe twitter ne-ar bucura, popularizarea pe facebook e și ea binevenită – sau offline, printre prieteni – cu alte cuvinte, word of mouth în toate formele. E un efort destul de mic, pentru un rezultat frumos: 50 de pachete pentru bunici.

Am avut privilegiul să particip în această seară la concertul de iarnă „Praguri” – Ioan Bocșa și ansamblul de muzică tradițională românească „Icoane”, aflat la ceas aniversar (15 ani de activitate). Un spectacol emoționant, venit la momentul potrivit pentru a ne aminti de frumusețea adevărată a acestei perioade a anului, de prieteni și de liniștea din suflet.

Ansamblul „Icoane” este format din studenți și absolvenți ai Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, clasa de folclor, condusă de profesorul Ioan Bocșa. Tinerii și mentorul lor culeg muzica tradițională de pe teren, din zona Transilvaniei, dar și din fonotecile Academiei Române, o restaurează și o clasifică, în încercarea de a a realiza un tablou cît mai complet al cântecelor națiunii noastre. Iar atunci cînd o și cîntă împreună, pe scenă, efectul în rîndul ascultătorilor e total: sala dispare, luminile se sting încet și în spatele ochilor se derulează imaginea românilor.

Datorită acestui grup, este probabil ca în perioada următoare colindele românești să devină parte a patrimoniului imaterial al UNESCO. Chiar dacă aleg să stea mai departe de lumina reflectoarelor, muncesc, nu glumă! Iar cînd totuși urcă pe scenă, te fac pe tine, ascultătorul, să te simți norocos și privilegiat să-i asculți. Asta ca să nu mai vorbim de carisma lui Ioan Bocșa, capabil să aducă zîmbetul oriunde.

Dacă n-ați ajuns la concert, vă chem aici liniștea în suflete cu cîteva colinde în interpretarea lui Ioan Bocșa și a ansamblului „Icoane”:

]]> http://www.conscom.ro/blog/2010/12/10/praguri-tradi%c8%9bie-%c8%99i-suflet/feed/ 0 http://www.conscom.ro/blog/2010/11/08/cine-ne-inspira-vineri-la-ac%c8%9biune-la-tedxcluj/ http://www.conscom.ro/blog/2010/11/08/cine-ne-inspira-vineri-la-ac%c8%9biune-la-tedxcluj/#comments Sun, 07 Nov 2010 23:50:16 +0000 Raluca http://www.conscom.ro/blog/?p=478 [...] Citeşte mai departe ]]>

Zece oameni deosebiți, diferiți și care au ceva interesant de spus.

• Dana Simu, medic specializat în diabet, nutriție și boli metabolice, endocrinologie.  „Clujul e fruncea” în lupta cu fast-food-ul și Dana Simu are soluții simple și eficiente prin care să ne adaptăm regimul alimentar la stilul de viață tipic al unui tînăr profesionist.
• Radu Preda, teolog de excepție, promotor al „teologiei sociale” – plănuiește să ne vorbească despre „tradiția viitorului”.
• Rached Daoud, fizician, cercetător medical, om de știință și filosof mistic, doctor – vine cu o perspectivă inedită asupra valorilor culturale și spirituale românești.
• Ioan Bocșa – nu are nevoie de nici o prezentare pentru clujeni – recunosc că e discursul pe care îl aștept cu cel mai mare interes.
• Cristian Gog – un mentalist deosebit, cu spectacole memorabile întotdeauna – abia aștept să văd ce ne pregătește acum.
• Adi Hădean – „bucătar social”, cunoscut mai tuturor onliner-ilor și pe care sînt curioasă să-l aud povestind (pînă acum l-am văzut doar performînd).
• Constantin Asăvoaie, președintele Prison Fellowship, un om cu o viață de best-seller pe care abia aștept să o aud povestită.
• Daniel David, psiholog de referință al Clujului și nu numai – un om pe care l-am ascultat întotdeauna cu mare interes și care vrea să ne prezinte, printre altele, un scurt ghid spre excelență.
• Cristian Luchian – un tînăr pe care sînt tare curioasă să-l cunosc, mai ales că înțeleg că e pasionat de melanjul dintre artă și industrie.
• Cor Geertsma – discursul lui a fost preferatul meu de la prima ediție TEDx Cluj; acum, va fi gazda evenimentului.

Ce ziceți, sună bine, nu-i așa? Ne vedem la TEDxCluj? Vă mai puteți înscrie pînă miercuri!

Am început să vă povestesc despre Yes Men în postul anterior. Continui astăzi cu un rezumat al primelor lor acțiuni, iar dacă v-am deschis apetitul vă invit să aflați mai multe de pe site-ul lor. Așadar…

Începutul luptei cu Bush jr.

Prima lor acțiune (aprilie 1999) a fost crearea unui site satiric (GWBush.com, acum dezactivat) la adresa lui George W. Bush (care avea atunci site-ul GerogeWBush.com, și el dezactivat acum). Au preluat template-ul și structura site-ului original, dar au modificat informația, explicînd în termeni simpli „adevăratele motive” pentru care Bush jr. candida: „să-i ajute pe bogați pe spatele săracilor și al mediului înconjurător” și alte asemenea informații. În replică, Bush a cerut Comisiei Federale de Alegeri să le solicite proprietarilor site-ului fals să-și declare veniturile, ba chiar a ajuns să declare, într-o conferință de presă la care a fost întrebat de noul site, că „ar trebui să existe îngrădiri ale libertății”. Povestea pe larg se găsește pe site-ul anticorporații RTMark.com, aici.

Contestarea campaniei Captain Euro

Încă de la început, Yes Men nu s-au limitat la problemele americanilor. În iunie 1999, Andy și Mike, costumați în latex pentru a-l imita pe Captain Euro, un personaj de desene animate creat pentru a promova Uniunea Europeană în rîndul copiilor, au vizitat sediul din Londra al Twelve Star Communication, agenția de PR care gestiona contul Captain Euro. S-au întîlnit cu conducerea agenției și au filmat cu camera ascunsă explicațiile puerile pe care PR-iștii le dădeau despre acest proiect. Scopul: să arate falsitatea demersului.

În spatele parașutei aurii

În ianuarie 2001, organizatorii conferinței „Textilele viitorului” din Tampere, Finlanda, încurcă și ei site-ul Organizației mondiale de comerț (World Trade Organization – WTO) și ajung la cel creat de Yes Men, gatt.org, unde invită un reprezentant al WTO să fie vorbitorul principal al conferinței. Andy și Mike le răspund entuziaști.

Ajunși la conferință, Andy își prezintă discursul în fața audienței formate din cercetători, ingineri și manageri din domeniul textil. Povestește cum Războiul civil din SUA (generat de lupta pentru bumbac) a reprezentat doar o uriașă risipă de bani, deoarece sclavia a fost înlocuită de o variantă mult mai eficientă: atelierele (aproape lagăre) de muncă din alte zone geografice (de ex. India). Spune apoi că îndemnul lui Gandhi pentru indieni să-și fabrice acasă firul pentru haine este naiv și înșelător, dar vina le aparține în egală măsură și britanicilor: dacă ar fi văzut că indienii  preferă fibrele homemade, trebuiau să le introducă în strategia lor de vînzare.

Singura problemă, continuă Andy, este lipsa controlului asupra muncitorilor din atelierele îndepărtate. Dar tehnologia are răspunsul – și aici își dezvăluie haina specială realizată de un prieten: un costum mulat auriu din care iese un falus  (tot auriu) de aproape un metru:

Sursa foto: theyesmen.org

„Instrumentul” este prezentat drept „Anexa pentru vizualizarea angajaților” și este dotat cu un ecran tactil care îi va permite managerului viitorului să urmărească și să controleze de la distanță muncitorii în timp ce își petrece timpul într-un mod plăcut.

Scopul prezentării era să le atragă atenția celor din public asupra pericolului de a considera că libertatea omului este tot una cu libertatea pieței. Surprinzător, însă, participanții întîmpină costumul cu minute de aplauze și nici o întrebare. Gazda conferinței îi mulțumește lui Andy de trei ori pentru prezentare și îl așează la masa de onoare, chiar vizavi de fiica sa. Pe tot parcursul conferinței, nimeni nu e deranjat de cele prezentate de Andy. Cu greu, găsesc o femeie care recunoaște că este ofensată, dar pentru că … „instrumentul” lui Andy ar sugera că doar bărbații pot fi directori de fabrică.

Andy și Mike se întorc acasă cu un gust amar, dar și mai hotărîți să-și continue munca. Ceea ce au și făcut.

Vreau să vă povestesc astăzi despre „Yes Men”, o grupare de „bruiaj cultural” pornită în urmă cu mai bine de zece ani în SUA de către un autor de ficțiune experimentală (Jacque Servin în viața cotidiană, Andy Bichlbaum ca „yes man”) și un profesor de arte media (Igor Vamos în buletin, Mike Bonanno „pe scenă”).

Scopul„ Yes Men” este să atragă atenția asupra diverselor probleme sociale într-un mod inedit, să lupte cu minciunile, ilegalitățile și imoralitățile companiilor și instituțiilor cu armele acestora din urmă.

Operațiunea Salzburg, prima conferință

În mai 2000, organizatorul unei conferințe din Salzburg despre legislația internațională a comerțului îl invită pe directorul general al Organizației mondiale de comerț (World Trade Organization – WTO), Mike Moore să vorbească la conferința sa. Trimite însă mailul la o adresă incorectă (găsită pe site-ul fake realizat de Yes Men gatt.org – General Agreement on Tariffs and Trade), astfel că „Moore” declină invitația politicos și îl recomandă în locul său pe „Dr. Andreas Bichlbauer”.

Andy, Mike și Brian se pregătesc pentru un discurs din partea celei mai puternice organizații de comerț din istorie. Fac rost de bilete, împrumută un costum, găsesc prieteni care să-i găzduiască. Ajung la Salzburg drept „Andreas Bichlbauer” și agenții de securitate „Ravi Bhaticharaya” și „Brian McDaniels”.

„Doctorul” le prezintă participanților la conferință  un PowerPoint despre îndepărtarea impedimentelor comerțului liber. Sugerează că violența este acceptabilă în comerțul cu banane cît timp prețurile rămîn mici, iar comerțul – liber; că siesta din Spania și pauza de prînz din Italia ar trebui scoase în afara legii în numele orelor-standard de comerț; că „piața liberă” ar trebui încurajată în statele democratice printr-un sistem care să permită vînzarea votului prin licitație, prin siteul voteauction.com. Le spune că își permite să vorbească fără opreliști pentru că pur și simplu e sincer și nu se mai dă pe după cireș.

Apologia lui Hitler, primită fără proteste

Reacțiile publicului sînt timide, așa că după pauza de prînz „doctorul” pledează pentru caracterul de piață liberă a politicii economice duse de Hitler. Din nou, reacții timide.

În încercarea de a scoate reacții firești de la participanți, scenariul continuă: „doctorul” este atacat, apoi se îmbolnăvește în urma atacului, apoi chiar moare – doar – doar și-or aminti participanții ce teorii controversate avea. Dar, din păcate, acestora teoriile lui nu li s-au părut controversate, ci le-au luat de bune și au considerat firească atitudinea WTO.

Corectarea identității

Acesta este unul dintre mecanismele folosite: crearea unei identități fictive, în numele unei companii sau organizații importante, apoi prezentarea unor teorii imorale ori cinice în fața unor specialiști ai domeniului, în speranța că aceștia vor înțelege nevoia de etică și de readucere în discuție și în business a principiilor. Prezintă asemenea discursuri la manifestări internaționale de prestigiu; le postează pe site-ul false create special în acest scop; ba chiar au falsificat cîteva numere din New York Times! Tehnica folosită la toate acestea o numesc „corectarea identității”.

Still alive and kickin’

Dar m-am întins cu vorba cam mult pentru un post, așa că voi reveni într-un alt post cu o trecere în revistă a principalelor lor acțiuni. Curat inspiraționale! Vă mai dau un singur link: materialul de pe Hotnews care mi-a amintit de cei doi și mi-a permis să mă bucur că sînt încă pe baricade.

Anul acesta am reușit în sfîrșit să ajung la Gărîna Jazz, mai exact la cea de-a 14-a ediție a festivalului (după cum se zice: mai bine mai tîrziu decît niciodată). În mod cert voi încerca să merg și la anu’, pentru că merită. Cîteva impresii – mai puțin despre muzică, mai mult despre conexe:

A. promovare și comunicare
Din păcate, festivalul stă slab la capitolul acesta: un site frumos, dar care se încarcă destul de greu și are cam puțină informație, o pagină slăbuță și pe alocuri puerilă (al cărei autor are un adevărat cult pentru ”a ieshit”), al cărei link e „ascuns” în subsolul paginii – unde ajungi doar din întîmplare și un grup (mai bun, după părerea mea, decît pagina) pe Facebook, cîteva mențiuni ici-colo pe Twitter. Așadar, un minim de online. În plus, nu-mi amintesc să fi văzut vreun concurs online, nici de genul „leapșă”, nici „viral” sau de alt fel, concurs care se poate realiza cu un buget mic și care poate aduce, în schimb, un grad ridicat de promovare. Înțeleg că jazz-ul se adresează unui public destul de nișat, dar o parte importantă a acestui public e de găsit online. Apoi, deși cu pretenții (îndreptățite) de festival zonal est-european, promovarea media a fost cvasi-inexistentă pe zona Clujului, de exemplu, de unde provine un număr important de spectatori.
Prin urmare, mi se pare că n-au încercat nici să meargă spre public, nici să-l cunoască mai bine (n-am primit nici un formular de impresii, sondaj etc.) cît am stat acolo.

B. participarea la festival
cîteva lucruri de știut:
- zona e minunată, ideală pentru un concediu cu familia și prietenii;
- dacă se anunță vreme variabilă, e de preferat să vă rezervați  cazare la hotel, pensiune, căsuțe, gazdă etc. – plaja prețurilor e largă și începe de la 20-30 de lei/ noapte/ persoană, dacă rezervarea se face cu cîteva luni înainte; pentru cazarea la cort nu există vreo amenajare (grupuri sanitare, prize etc. -  cam ce se găsește în mod normal într-un camping), iar la furtunile specifice zonei rezistă doar corturile performante;
- există suficiente locuri unde se poate mînca decent, dar nu strică o mică aprovizionare cu gustări reci de la oricare din supermarketurile din Reșița;
- ziua se poate merge la Lacul Trei Ape sau se pot face trasee prin zonă – e spectaculoasă, cum spuneam și mai sus; merită și o plimbare prin satele din zonă, pentru arhitectura caselor și felul în care sînt ingrijite;
- pentru serile de concerte e bine să aveți pregătite haine groase, umbrele și pelerine; dacă plouă așa cum a fost anul acesta e nevoie de bocanci sau cizme de cauciuc; găsiți acolo standuri cu mîncare și băutură pentru toată lumea, dar toaletele lasă mult de dorit; semnalul la telefonia mobilă este deficitar în orele de agitație maximă;
- muzicienii de anul acesta au fost prietenoși și abordabili, iar spectacolul oferit de ei – de calitate, în ciuda programului gîndit prost și care a redus probele de sunet la cîteva minute înaintea concertului propriu-zis (rezultatul s-a văzut, din păcate, la Dan Berglund Tonbruket, unde basul s-a auzit prost jumătate din concert); nu mi-a plăcut prezentatorul și nici intermezzo-urile;
- chiar dacă nu toate trupele au abordat un stil pe gustul meu, mi-a plăcut să le ascult în concert, iar atmosfera a fost frumoasă. Mă așteptam să văd mai multă lume dansînd.

Aștept cu interes și cu drag ediția de anul viitor! Sper ca măcar o parte dintre problemele de anul acesta să nu se mai repete, iar cerurile să fie mai indulgente cu melomanii.

P.S.: Anunț sentimental: i-am împrumutat un izolir unui tînăr„cazat” cu cortul în aceeași poieniță cu noi (chiar peste drum de intrare, a doua poieniță de după gard). Cum ne-am mutat în grabă sub spectrul inundațiilor, n-am apucat să ne întîlnim să recuperez izolirul. Are valoare sentimentală și tare m-aș bucura să-l primesc înapoi. Nu știu din ce oraș era tînărul, nici cum îl cheamă.

Cîteva poze:

a

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 12

Vedere din Gărîna sat